Țara lor nu mai este și țara noastră. Am ajuns marionete în mâinile celor afiliați mai marelui partid. Suntem victimele unui sistem bolnav și am avut timp să mă conving de acest lucru. Lingură cu lingură, ni se oferă zilnic o mare de minciuni, legate între ele și puse pe tavă. Încet, încet, ne îndepărtăm de la ceea ce înseamnă transparență și democrație.
Odată cu centralizarea tuturor serviciilor, să zicem, în acel cuib de penali, transparența decizională nu o mai regăsim decât în cărțile de jurnalism, de acolo de unde am și învățat cum ar trebui să arate. Din punct de vedere profesional, mă simt din ce în ce mai dezamăgită, că noi, cei care ar trebui să fim „câinele de pază al democrației”, nu mai avem acces la informațiile de interes public, care în mod normal ar trebui să fie mediatizate. Drepturile noastre sunt lezate de așa-numiții șefi și directori, statut avantajos pe fluturașul de salariu, însă atunci când vine vorba de o explicație, aceștia se retrag sub carapacea de partid, motivând, că ei nu sunt decât niște subordonați serviciului și nu au voie să ofere informații. Păi dacă nici șeful unei instituții nu mai are dreptul de a furniza informații, atunci la cine mai apelăm? Nu ne rămâne decât să ne programăm, poate la viitoarea conducere, dacă vom avea norocul.
Și mai absurd este faptul că acești „șefi” mai vorbesc totuși în fața camerelor și a microfoanelor, însă doar a celor care îi avantajează, monopolizate și ele politic. Și când mă gândesc că bieții oameni, care nu au la îndemână o gamă mai largă de programe, dar recepționează doar cele câteva canale prin antenă, și acelea sunt cumpărate și monopolizate, apoi de unde să mai știe omul adevărul, dacă 5-6 posturi nu fac decât să spele creierii, precum că am trăi în cea mai bună perioadă din toate timpurile. „Pensiile au crescut, avem cel mai dezvoltat sistem medical, oamenii au încetat să mai migreze, salariile au crescut, avem locuri de muncă la noi în țară, iar infracționalitatea a scăzut considerabil”. Sunt doar câteva din titlurile mincinoase, pe care sărmanii oameni le înghit în neștiință de cauză. În timp ce presa independentă reprezintă un real pericol pentru „conducătorii noștri”, motiv pentru care vor încerca să o elimine.
Eu una sper că va veni timpul când lucrurile vor lua o altă turnură, dar până atunci am decis să mă retrag. Voi pleca așa cum o fac mulți tineri din țara asta, din care ei spun că „oamenii au încetat să mai plece”. Dar tare mi-aș dori ca într-o bună zi să vreau să mă întorc acasă!
