Ne spune Violeta Andruşcenco, care de mai bine de un an e asistentă medicală la IMSP Spitalul Raional Ungheni, secţia COVID-19. “În special în perioada de pandemie. Trebuie să duci o evidenţă riguroasă. Fiecare pacient are durerea sa, care de cele mai multe ori poate fi emoţională şi nicidecum fizică, are diagnosticul său şi tratamentul specific. Trebuie să le respecţi strict, astfel…nici nu vreau să-mi imaginez ce s-ar putea întâmpla” ne mai precizează ea.
Primii paşi în meseria de asistentă medicală
De când mă ţin minte am avut dorinţa de a ajuta oamenii. Când am ajuns la o anumită etapă a vieţii mele am decis să fac medicină. Vreau să vă spun că eram cu mult mai mare decât colegii mei de la Colegiul de Medicină. Am depus actele şi am fost acceptată. Am absolvit în 2019, ajun de pandemie. Chiar în acelaşi an am fost angajată la IMSP Spitalul Raional Ungheni. Mai întâi am activat în calitate de statistician, după care am activat timp de 5 luni în Secţia Pediatrie, iar din proprie iniţiativă am fost transferată în cea de Covid. Exact un an împlinesc azi, 14 mai, (Nota red: Discuţia a avut loc pe data de 14 mai) de când activez aici.
Ce a zis familia şi ce dificultăţi a întâmpinat o asistentă medicală în secţia COVID
Au fost îngrijoraţi de la început, mai ales că eu deja fusesem o dată infectată cu noul tip de coronavirus, dar apoi cu înţelegere. Secţia de Covid are specificul său. De la început a fost destul de dificil, deoarece toţi eram speriaţi de această nouă epidemie. Chiar dacă cel mai important a fost echipamentul de protecţie, totodată cel mai greu ne-a fost să muncim astfel echipaţi. Pacienții cer explicaţii şi atenţie, în caz că au atacuri de panică. Dar pentru noi, lucrătorii medicali, era şi este primordial să ne îndeplinim obligaţiile faţă de pacienţi, lor să le fie bine, să “iasă” mai repede din boală şi să se lupte pentru sănătatea lor. Un minus în această perioadă au fost medicamentele. Unele erau costisitoare, adică scumpe, dar bolnavul avea nevoie pentru tratamentul COVID. Au fost nevoiţi să şi le procure singuri, spitalul, din păcate, nu dispunea.
Caz care a marcat-o – primul deces. S-a întâmplat chiar în prima sau a două gardă
Un caz care mi-a rămas întipărit în memorie, suflet şi care mă va urmări mult timp de acum încolo? Primul deces. Eram în prima sau chiar a doua gardă în Secţia COVID. O pacientă din prima boxă a avut un atac respirator. Din prima am rămas puţin şocată, dar m-am îmbărbătat, m-am echipat şi împreună cu colega mea, Felicia, am luptat pentru viaţa acelei bolnave, însă nu am putut-o salva. La fiecare deces te încearcă emoţii diferite, dar cumva nu mai sunt atât de zguduitoare ca la primul.
Precizare: Boxele sunt diferite, practic de la 2 paturi maxim, dar sunt unele şi cu 4 paturi, adaptate fiecare în parte cu baie şi toate necesare.
Situaţia la zi: Dacă până acum primeam unul pe zi, la moment s-a ajuns la unul pe săptămână
În ultima vreme sunt internaţi tot mai puţini pacienţi şi ne bucurăm extrem de mult. Dacă până acum primeam aproximativ unul pe zi, în ultimul timp s-a ajuns la unul pe săptămână, deja raionul Nisporeni a închis secţia de Covid şi lucrează în regim normal.
