Un tânăr simpatic, care privește viața cu ochii larg deschiși și cu interes, sportiv de performanță, absolvent al liceului „Gheorghe ”Asachi” din Ungheni, actualmente – student al Universității „Gheorghe Asachi” din Iași. Azi vom sta de vorbă cu el.
— De ce, obținând rezultate înalte în sport, ați preferat o instituție cu profil tehnic. Ce veți fi după absolvire?
— De mic copil, probabil, ca mulți alți băieți, am fost interesat și pasionat de mecanisme și mașini. Cu timpul, acest interes n-a trecut și m-a făcut, după absolvirea liceului, să-mi aleg calea de inginer în domeniul mecanicii.
— Karate înseamnă odihnă, pasiune, dorință de a fi puternic și frumos? Cum ați început?
— Karate pentru mine a devenit o parte a stilului de viață. Pe lângă faptul că fiecare antrenament mă face mai sănătos și mai puternic, de asemenea îmi oferă și marea plăcere de a ieși satisfăcut din sală după un antrenament cât mai dur. Totul a început încă de mic. Aveam 8 ani când pe lângă activitățile școlare doream nevoie să folosesc timpul liber pentru mine însumi. Fiind pasionat și de lupte, am ales să merg la karate și anume această alegere mi-a marcat în viață multe realizări, o mare parte fiind obținute datorită unui om și antrenor extraordinar.
— Acum e timpul să spuneți ce ați obținut în sport în acest timp. Faptul că sunteți în top-7 cei mai buni karateka din lume îl cunoaștem din cuvintele acelui om și antrenor extraordinar, Iurie Cebaniuc. E bogată colecția de medalii?
— În cei 15 ani de când practic acest gen de sport, am reușit să particip la numeroase campionate atât naționale cât și internaționale și să obțin pe lângă unele înfrângeri inevitabile la început din lipsă de experiență, o serie de victorii. Anume aceste victorii m-au marcat să urc pe treapta cea mai înaltă a piedestalurilor de-a lungul anilor. Victorie cu victorie, colecția mea a ajuns să numere câteva zeci de medalii, însă scopul meu principal nu consta în medalii, ci în a mă depăși pe mine însumi.
— Care dintre medalii e cea mai valoroasă?
— În anul 2013, am participat la primul meu campionat european care s-a desfășurat la Praga, capitala Cehiei, la categoria juniori, în cadrul căruia am obținut locul I. Aceasta a fost și rămâne pentru mine cea mai mare realizare de până acum, care înseamnă foarte mult.
— Karate e un gen de sport foarte specific, ce v-a învățat el, ce v-a dat? Cum suportați înfrângerile care spuneți că au fost?
— Karate m-a învățat să-mi formez un caracter și un spirit puternic, de asemenea mi-a oferit și o educație enormă. Cum am spus, ca oricare sportiv, am trecut și eu prin eșecuri și înfrângeri, dar au fost și victorii. Oricum ar suna aceste cuvinte, pentru mine fiecare înfrângere a constituit un impuls, o motivație, ce m-a marcat să muncesc mai mult, ca la următorul campionat să obțin rezultate remarcabile.
— Cine e cel mai devotat suporter? Mama? Tata? Ce părere au ei că uneori vă doare?
— Cred că principalii suporteri ai oricărui sportiv au fost, sunt și vor fi membrii familiei lui. Părinții mei mereu au fost cei care m-au susținut și mi-au oferit cea mai mare motivație de la prima înfrângere până la cea mai importantă victorie. Mama, ca femeie, desigur, e o fire mai sensibilă, ea a fost mereu mai îngrijorată în cazul unor traume care se întâmplă în acest sport, tata însa întotdeauna se străduie să-mi dea un sfat, să mă inspire pentru a deveni mai puternic, mai bărbat.
— Cât timp intențio-nați să practicați sportul sau e greu de făcut prognoze?
— Sportul pentru mine este și sper să rămână mereu ocupația principală, fiindcă este ceea ce reprezintă un stil de viață sănătos, care îmi place mult și sunt pasionat de el.
— Obținând diploma de specialist veți pleca mai departe, în Europa, sau aveți de gând să vă întoarceți acasă?
— E cam devreme să vorbesc despre acest lucru, deoarece mai am de învățat un an, apoi să fac masterul, prin urmare, în acest timp multă apă poate curge la vale. Să spun ceva așa, pur și simplu, nu vreau, sincer vorbind, încă nu m-am gândit la aceasta.
— Ce ați dori să faceți, să realizați, la ce visați?
— Poate e o declarație prea dură, dar dorința mea sacră este de a ajunge pe treapta cea mai înaltă a succesului, dacă așa ceva e posibil în viața care nu stă pe loc, Și, nu în ultimul rând, să fiu un exemplu demn de urmat pentru noile generații.
