Sfârșit. Început aici.
— Eu v-am cunoscut datorită rețelelor sociale și a postărilor motivaționale pe care le publicați. Ce v-a făcut să le scrieți? Există vreun moment sau experiență care v-a inspirat să împărtășiți aceste gânduri pozitive?
— Da, Natalia, aveți perfectă dreptate rețelele de socializare mi-au dat posibilitatea de a mă exprima și de a împărtăși gândurile cu altă lume. Așa, în 2017 am creat pagina „La o ceașcă de cafea, de vorbă cu mine”, care are la moment aproximativ 100 de mii de urmăritori. Aici am publicat diverse articole, poezii și cel mai des citate motivaționale, am împărțit frumosul cu comunitatea mea dragă. De ce? Pentru că de multe ori noi, oamenii, avem nevoie de sprijin, de susținere, de o vorbă bună și eu, pentru a face viața mai frumoasă la altă lume, am creat această pagină. Am primit diverse mesaje cu mulțumiri că prin unele citate universul le transmite salutare celor ce au nevoie de susținere. Pare bizar, dar așa este omul, are nevoie de oameni, de relații și de comunicare pentru a crește și a se dezvolta la o treaptă mai înaltă a vieții.
— Ce sfaturi aveți a oferi celor care încearcă să-și mențină optimismul în fața provocărilor?
— Pentru a menține optimismul în fața provocărilor ai nevoie de curaj, de ambiție și de disciplină, de dorință de schimbare și voință pentru a face ceva util, frumos și bun atât pentru tine, cât și pentru lumea din jurul tău. Când eram mică, îl întrebam pe tata cum de poate el să facă de toate și cine l-a învățat, iar el răspundea îngândurat „Apăi am strigat la nevoie și ea m-a ajutat mereu în toate”. Provocări sunt și vor fi mereu, ele fac parte din drumul vieții noastre, dar totul depinde de noi, să ne focusăm pe soluții și nu pe disperare. Să ne întrebăm mereu pentru ce se întâmplă asta în viața mea, dar nu „De ce?”, așa veți pune mintea la muncă de a găsi soluții și nu scuze. Acceptarea, iubirea, iertarea și recunoștința este tot de ce avem nevoie, e un fel de temelie spre a fi mai buni ca ieri și mâine mai buni că azi.
— La un moment mi-ați dat un sfat: să vorbesc cât mai des cu copilul din mine. Cât e de important e să avem aceste discuții, la ce ne ajută ele?
— La fiecare sfârșit de an, eu am un obicei util și frumos, fac o recapitulare la tot ce s-a întâmplat pe parcursul auluin, cine și ce m-a marcat pe parcursul anului. Întrebarea este pentru mine: „Cum și ce, aș putea face eu ceva bun pentru acele persoane?”. Dumneavoastră ați fost una dintre persoanele care m-ați marcat fără să știți asta, de a găsi curajul să ies din umbră și să spun cuvântul meu prin poezie la mai multă lume cu ajutorul ziarului „Unghiul”. Așa am ajuns să vă dau acel sfat de care am simțit că aveți nevoie la moment. Ce ține de copilul interior, se spune adesea că grija și afecțiunea pe care le primește un copil reprezintă fundația pe care poate să se dezvolte armonios adultul de mâine. La mulți maturi le lipsește încrederea și iubirea de sine, fiindcă nu au avut parte de așa ceva în copilărie, unii au fost crescuți în familii fericite și sănătoase alții nu au avut așa prilej. De aceea, nimic nu ne împiedică să fim noi pentru noi și copilul interior acei părinți, care nu ne-au oferit căldură, iubire și afecțiune în copilăria noastră. Toate astea le-am întâlnit în ședințele de lucru cu oamenii, dar pentru a te schimba e nevoie să vrei tu schimbarea și nu este o rușine să ceri ajutorul, atunci când simți nevoia de asta. Dacă copilul interior descoperă lumea într-un mediu cu iubire, sigur și echilibrat, care îi oferă libertate și limite sănătoase deopotrivă, este mult mai probabil să își formeze o percepție corectă, sănătoasă asupra lucrurilor și să aibă și o bună imagine de sine. Totul depinde de noi.
— Cum reușiți să rămâneți conectată cu copilul din dvs în ciuda responsabilităților și provocărilor vieții de adult?
— Cele mai bune și frumoase metode sunt prin meditație, rugăciune, natură și artă toate astea te fac să ai o conexiune mai profundă cu tine însuți și cu acel mic copil care trăiește în sufletul tău. Atunci când nu poți face asta apelează la specialiști care te vor ghida și ajuta să treci la alt nivel ca apoi să muncești tu cu tine fără a fi dependent de cineva din afară. Asta nu este o rușine, ci doar calea spre un viitor sănătos și armonios atât al tău cât și a copiilor tăi.
— Cum îi încurajați pe oameni să își păstreze visele de copil?
— Când suntem adulți de multe ori uităm cine am fost și cine suntem. Constrânși de diverse tipare sociale a fi ca cineva, a fi în concurență cu cei din jur sau alții de a se pune în rol de victimă luăm și dăm mereu involuntar exemplu cuiva. De acea, înconjurați-vă cu oameni pozitivi, frumoși și cu valori înalte de la care ai ce învață, dar nu invidia că cineva are dar tu nu ai. Priviți în jurul vostru și întrebați-vă: „Care sunt cinci persoane cu care eu comunic și am prietenie?”. Veți descoperi multe lucruri interesante dacă analizați comportamentul lor, faptele, valorile și ce discutați cu ei. Învățați să discutați cu oameni, nu despre oameni. Aduceți în familia voastră, iubire, blândețe, afecțiune și obiceiuri bune și frumoase chiar dacă asta nu ați avut în familia de origine. Visele care nu vi s-au realizat cândva, aveți ocazia să le puneți în aplicare acum, maturi, dacă sunt vise bizare de care nu mai aveți nevoie, căutați copii, care au aceleași vise ca ale voastre și fiți în rol de magicieni, asta va aduce bucurie și fericire atât altor copii, cât și la acea ființă mică din sufletul vostru. Nu așteptați să vi se ofere iubire în familie unde nici părinții nu au primit-o la timpul lor, ei nu au în asta nici o vină, fiți voi izvorul care oferă acea dragoste și blândețe, căldură și afecțiune. Unde există asta, se topește orice ghețar și orice traumă se tămăduiește, iubirea vindecă totul.
— Cum gestionăm diferențele culturale și cum putem construi punți între comunități diverse?
— Obiceiurile culturale nu le poți impune, nici dicta nimănui și nu poți veni cu legi noi într-o altă casă, familie sau țară. Toate acestea le poți oferi prin respectul de sine, de unde vii, ce aduci cu tine și ce prezinți lumii din jurul tău din valiza ta. Nu e o mândrie să vii din Moldova și să spui într-o altă țară că la noi e sărăcie, mizerie și oameni de nimic, asta în ochii străinilor nu-ți va da mai multă valoare decât ai tu cu adevărat. Respectă țara unde ai plecat, dar nu pune în evidență urâtă și miloagă țara unde tu te-ai născut, ai crescut și te-au educat părinții, școala și societatea. Pentru a construi punți între comunități diverse, e nevoie să fim oameni frumoși la chip și la suflet să prezentăm ce-i mai valoros și bun altora, dar și să respectăm ce au ei. Respectăm și ne facem respectați.
— Aveți planuri sau proiecte viitoare pe care doriți să le împărtășiți cu comunitatea dvs online sau cu cea din raionul Ungheni?
— În primul rând aș vrea să mulțumesc frumos tuturor celor care au trecut prin drumul vieții mele și au contribuit la creșterea și dezvoltarea mea ca om în această societate. Părinților care îi respect și îi iubesc, profesorilor care au pus o piatră la temelia educației mele, oamenilor care au fost în trecere și care au rămas în viața mea ei m-au ajutat să fiu eu, să cresc și să mă dezvolt pentru o altă etapă din viața mea. Cea mai dragă și iubită persoană, este și va fi, fiica mea Anișoara, care doar ea mă știe cum sunt cu adevărat, deoarece a avut ocazia de a vedea sufletul meu pe dinăuntru. Planurile mele sunt frumoase și cu ajutorul lor știu că voi schimba multe persoane de a vedea dincolo de ramele care și le-au impus fără să-și de-a seama singuri.
Natalia, îți mulțumesc pentru oportunitatea de a-mi exprima cuvântul și întregii echipe a ziarului „Unghiul” cât mai multe întâlniri și noroc la oameni buni și frumoși.
Cu drag și respect, Mariana Golimaz.
