În clădirea cu două etaje, din centrul Măcăreştiului, ne-a întâmpinat o femeie îmbrăcată modest, în șorţ și cu o pereche de foarfece în mână. Ne-a condus într-o sală luminoasă, unde la maşinile de cusut munceau vreo zece femei. În altă încăpere, câteva muncitoare călcau şi împachetau confecţiile: cămăşi, pantaloni, tricouri, maiouri, lenjerie pentru copii de toate vârstele. Am întrebat unde o putem găsi pe Maria Angheluș, proprietara minifabricii de confecţii pentru copii MAGVI. „Sunt chiar eu”, ne spune însoţitoarea. Aşa am făcut cunoștinţă cu femeia care de mai bine de 10 ani este în fruntea minifabricii, femeia care de mai bine de 10 ani face naveta Chișinău-Măcărești pentru a se dedica pasiunii sale — confecţionarea hăinuţelor pentru copii. Cunoaște întreg procesul de producere: de la crearea tiparelor până la comercializarea confecţiilor. A deschis 22 de locuri de muncă în sat şi 11 în capitală.
— Cum v-a venit ideea să deschideţi o afacere în satul dumneavoastră de baştină?
— Am plecat de acasă, din Măcăreşti, așa cum plecau toți, după ce am absolvit clasa a VIII-a. Mi-am dorit să fac merceologia, dar am terminat contabilitatea. Nu am lucrat după profesie. Am început activitatea la o uzină de frigidere, apoi la fosta fabrică „Steaua Roșie”. Am fost șefă de depozit, merceolog. Mi-am dorit să am responsabilități, dar să fiu şef — niciodată. Când fabrica a falimentat, am fost disponibilizată. Am fost rechemată la lucru de către noua conducere, după ce a fost reorganizată fabrica. Am lucrat patru ani șefă a secției de împletit șosete, după care șefă a secției de marketing. A fost o şcoală dură. Timp de patru ani am învăţat să discut cu oamenii, ce uși să deschid, cum să conduc o minifabrică.
— Cum a apărut brandul MAGVI?
— Într-o dimineață, în drum spre serviciu, în troleibuz, m-am întrebat, ce ar fi dacă aș deschide o minifabrică „Steaua Roșie”, la Măcărești. Soțului nu i-a plăcut ideea. I-am spus, cale de întoarcere nu există, trebuie să facem ceva, să le croim drum în viață copiilor noștri, iar dacă nu le vom reuşi pe toate, le vor continua ei. Am revenit în sat în 2005. De atunci ziua mea de muncă începe la 5.30 și se încheie la 22.00. Mi-am zis: 3 zile din săptămâna le voi dedica familiei, în rest, sunt ocupată cu afacerea. Am procurat un teren, pe care era doar temelia. Fără susținerea fraților cred că nu aș fi reușit. O soră, care era plecată peste hotare, a investit în construcția clădirii. Ajutor îmi acordă fratele, care atunci când nu este plecat peste hotare, se află la fabrică. O altă soră se ocupă de contabilitate. Atunci când trebuie să luăm o decizie, ne adunăm și ne sfătuim. Nu implicăm în afacere soții sau soțiile. Când am decis să fim parteneri am avut o înțelegere: dacă până acum ne-am cunoscut ca frați, de acum încolo urmează să ne cunoaștem ca persoane. Mulți asociază MAGVI cu primele litere al prenumelui fiecăruia dinte noi. Este o confuzie: căci MAGVI, nu este altceva decât o prescurtare a expresiei Magia Visului. Feciorul, de curând, s-a alăturat afacerii. E responsabil de procurarea materiei prime, identificarea noilor pieţi de desfacere, a furnizorilor.
— Sunteţi o șefă severă?
— Dacă sunt bună sau rea, să o spună angajatele. Mereu m-am străduit să le ajut. Dacă ridic vocea, mă simt prost toată săptămâna. Am angajate care au revenit la fabrică pentru a doua sau a treia oară. Nu îmi este frică să angajez persoane tinere, fără experiență. Dacă văd că doresc să muncească, le explic în cele mai mici detalii. Atunci când trebuie să reînnoim colecția, mă sfătuiesc cu ele. Vreau ca ele să vină la muncă cu plăcere, cu zâmbetul pe buze. La ora 10.00 servim cafeaua, discutăm, ne mai descărcăm sufletul. Le ofer şi un prânz gratuit.
— Când a fost cel mai greu?
— Nici acum nu este ușor. Din procesul de producere nu aduni mare avere, însă mă bucur că pot oferi un loc de muncă femeilor din sat, cu un salariu decent. Noi trebuie să analizăm, să muncim și să facem lucruri calitative. Cum spunea cineva: din eşec în eşec, ajungi şi la succes. Încet, dar sigur, înlocuim maşinile uzate cu maşini noi. Din 23 de maşini, 15 sunt noi.
— Unde vindeţi producţia?
— Confecțiile MAGVI le găsiți în toate centrele și piețele comerciale din capitală. Participăm mereu la expozițiile „Fabricat în Moldova”. În Ungheni vindem hăinuţele într-un local arendat în piaţă. Consider că prețurile sunt accesibile. Cel mai bun balsam pentru suflet este atunci când angajatele îmi spun că au văzut un copil îmbrăcat un hăinuțele cusute de noi și că i se potriveau de minune. Sunt mulțumită când cumpărătorul ne caută.
— Sunteţi o persoană activă în sat. Aţi primit vreo ofertă de a vă implica în politică?
— Mi s-a propus să fiu în lista consilierilor comunali, dar am refuzat. Fiecare trebuie să facă ceea ce poate, dar să o facă bine. Poți schimba lumea din jur, fără ca să faci politică. De Crăciun, adunăm colete cu dulciuri, hăinuțe pentru persoanele din familii sărace, identificate de angajatele noastre. Mă doare sufletul atunci când văd indiferenţa oamenilor, care nu își iubesc satul, nu le pasă de ceea ce se întâmplă după poarta lor. Îmi iubesc satul şi îmi doresc ca MAGVI să îi ducă faima mai departe.
Acest articol este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Naţiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen şi Abilitarea Femeilor (UN Women) şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundaţia Est-Europeană şi Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanţat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia Programului.
