Sfârșit. Început aici, continuare.
După mai bine de un sfert de veac de înflorire începe o perioadă neagră în istoria mănăstirii Rudi. La 15 noiembrie 1948, starețul mănăstirii Gheorghe Vasilache, îl ruga pe Romenski, împuternicitul moscovit pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse la Chișinău, să susțină demersul adresat organelor de resort pentru a fi scutiți de achitarea unei restanțe de o treime din impozitul față de stat, ce echivala cu 943 de kg de grâu, din cauza stării materiale dificile survenite în urma secetei și foametei din 1946-1947.
„A doua zi arhiepiscopul Nectarie vine cu un „mare ajutor” – solicitând oficialităților închiderea mănăstirii Rudi”. Călugării s-au refugiat pe la alte mănăstiri, dar, în zadar, tăvălucul a venit și peste ele. După confiscarea tezaurului mănăstirii Rudi și prădarea averilor ei de către „binevoitori” în mănăstire a fost așezată o casă de minori ca mai apoi întregul complex monastic să fie transformat în spital de ftiziatrie pentru copii, având și o școală. Biserica Sfintei Treimi a fost din nou transformată în depozit. Spitalul a activat până în 1990, și numai după 1992, mănăstirea Rudi din nou a reînviat.
„În 1992 la mănăstirea Rudi sosesc și se așează cu traiul trei călugări: părintele Melchisedec și două călugări din România”.
În 1993 la mănăstire a fost rânduit stareț părintele Antonie sub cârmuirea căruia a reînceput reconstrucția mănăstirii. Peste un an după plecarea lui, în 1994, temporar a fost numită administrator maica Antonia. Sub oblăduirea ei s-a reconstruit, în mare parte ansamblul monastic, au fost reparate chiliile, biserica de iarnă cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, încadrată într-un corp de chilii înălțat în anii 1922-1923. Biserica de iarnă reprezenta o încăpere dreptunghiulară, cu plafon drept, fără pictură interioară, pereții împodobiți cu diferite icoane vechi ce s-au păstrat și au fost aduse de credincioșii satelor din împrejurimi. Iconostasul bisericii este simplu, cu scop de reconfirmare.
Pe data de 28 iulie 1997 la mănăstirea Rudi a fost transferat starețul mănăstirii Țigănești, arhimandritul Donat (ca mirean Gheorghe Boubătrân). Într-un singur an părintele Donat a izbutit să restaureze chiliile și biserica de vară. Concomitent cu lucrările de reparație se oficializau slujbe religioase: în fiecare dimineață programul liturgic începe la ora 5.00, se slujește Mieznoptica, Ceasurile, Acatistul zilei și Obednița. Seara se oficiază Vecernia și Utrenia. Slujbele sunt oficiate în limba română, iar pentru ucraineni, care sunt în număr mare, în acestă zonă, se slujește și în rusă.
În 1998 obștea mănăstirii număra 18 viețuitori: Stareț – Arhimandritul Donat, ieromonahul Inochentii, schimonahul Melchisedec, care se află în mănăstire din 1992, 7 călugări și 8 frați de ascultare. Cu ocazia unei vizite de cercetare a operelor de artă bisericească, în special al icoanelor, în 1998, cineastul și fotograful basarabean, Pavel Bălan (originar din comuna Hâncești, Fălești) a descoperit în biserica sfânta Treime o veche icoană a Sfântului Ilie, pictată în 1799 la Kiev. Din inscripția slavonă din jurul icoanei se desprinde: „Această icoană a fost pictată după făgăduința și prin străduința negustorului Simion Donciul, la 29 septembrie 1799”. Actualmente starea icoanei nu este satisfăcătoare, urmează a fi supusă restaurării.
În prezent la Mănăstirea Rudia se află peste 20 de maici, în frunte cu stareța-egumenă Maria (Pasarciuc) în subordinea Episcopiei de Edineț și Briceni, Mitropolia Moldovei.
…Potrivit altei legende prin pădurea seculară de lângă mănăstirea Rudi au trecut și oștenii lui Ștefan cel Mare și sfânt, care se spune că ar fi ridicat renumita cetate „Farfuria turcului” după victoria de la Lipnic (1470).
Parcurgând prin desișul pădurii împreună cu un grup de elevi de la LT „Ion Creangă” (Soroca), 2005, cu greu am descoperit urmele istoriei. Privind de aproape, îți dai lesne seama de unde provine denumirea. „Fortăreața chiar are forma unei farfurii, cu o înălțime de zece metri și un diametru de 60 -70 de metri”.
Tot în apropiere de mănăstirea Rudi se află un alt loc impresionant, căruia toți îi spun „Trei cruci”. Potrivit istoricilor, aici cândva au fost trei troițe din piatră. E locul în care putem vorbi despre istoria acestui pământ, de vremuri demult uitate. Din locurile frumoase văzute de subsemnat la Rudi este Peștera Răposaților sau Morților, cum este numită de localnici. Și se numește așa pentru că se află sub cimitir, are șase săli, iar lungimea acesteia deocamdată nu se știe.
La Rudi se mai poate de admirat și multe alte alte perle: „Văgăuna Lupilor”, „Izvorașul Verde”, „Stânca Balaurului”, cetățuia „La Șanțuri” ș.a.
Mănăstirea Rudi împreună cu locurile cu încărcătură istorică sus pomenite se află pe locul de înfrățire a braniștilor Călăreșeuca, Arionești și Rudi, unde descoperi pământul născut din dragostea lui Dumnezeu și chemarea către bunătate și curățenia sufletului uman, aici „omul” vorbește cu „Dumnezeu!”.
Bibliografie:
Ludmila Ilivițchi „Mănăstirile și schiturile din Basarabia”, Chișinău, 1999
Nicolae Țâganco „Comisiunea monumentelor istorice”, Chișinău, 1928, moldova.org
Revista „Natura”, N. Vodă, martie, 2009, pag. 8
„Lăcașuri sfinte din Basarabia”, ediția a I, Chișinău, 2001, pag. 82, 83
Revista „Natura”, D. Rusu, noiembrie 2013, pag. 2
Mănăstirea Rudi, crestinortodox.ro
Iurie Cujbă „Crucea demnității noastre”, Soroca, 2010, pag. 54
