Mănăstirile Basarabiei reprezintă cel mai numeros grup al monumentelor de piatră sintetizate în ansamblurile ce s-au păstrat până azi și continuă să aibă un diapazon cronologic extins. Arhitectura de cult din Basarabia ocupă un loc meritoriu în șirul genetic format în monumentele ecleziastice, prezentându-ne adevărate monumente de peisaj arhitectural, specifice complexelor mănăstirești de orice calibru. „În prezent în Basarabia există peste 26 de complexe mănăstirești și schituri de o valoare istorică impunătoare”.
În a doua jumătatea a sec. XVIII, când dominația otomană a mai slăbit asupra Moldovei, s-au atestat un șir de realizări remarcabile și o ascensiune a arhitecturii monumentale, fapt ce a servit ca premisă pentru fondarea și zidirea bisericilor și mănăstirilor din lemn și piatră, mai cu seamă în ultima treime a secolului respectiv.
În epoca menționată, mănăstirile se bucurau de mare autoritate și de o mare susținere din partea populației. Majoritatea complexelor monahale (Hârbovăț, Hârjauca, Curchi, Tabăra, Saharna, Călărășeuca, Rudi, Dobrușa, Suruceni, Condrița etc.) fuseseră zidite în această perioadă. În Basarabia, ca și în Bulgaria și Serbia, mănăstirile continuă să reprezinte centre de cultură, instruire, studiere a religiei și păstrare a limbii materne.
Fiind plasate pe locuri pitorești, pe coline înalte, în inima codrilor, pe malurile umbroase ale râurilor sau ale râulețelor, lângă izvoarele cristaline sau în locuri greu accesibile dușmanilor, mănăstirile serveau drept adăpost în cazul năvălirilor străine.
Începând cu sec. XVIII, în Basarabia se reliefează tot mai pronunțat particularitățile arhitecturii monastice. Ele se conturează în condiții economice dificile, cauzate de dependența de așa-zisul Protectorat rusesc și apropierea teritorială față de Hanatul tătăresc din Crimeea. În Basarabia, precum se accentuează mai sus, mănăstirile erau situate în locuri nu prea accesibile, fapt caracteristic și pentru mănăstirile din Grecia, Bulgaria, Serbia. „Ornamentul exterior al edificiilor de cult devine mai modest, mai lipsit de decor, mai sărac”. Interiorul însă, întrunește un decor axat pe motivele artei populare.
Sfârșitul sec. XVIII- începutul sec. XX este semnificativ prin variația formelor artistice și prin construcții intensive. În această perioadă are loc renașterea națională a culturii Moldovei și se consolidează tradițiile arhitecturii vechi moldovenești civile și ecleziastice (inclusiv și în Basarabia). În a doua jumătate a sec. XVIII se înregistrează o ascensiune în arhitectura monumentală și în urbanistică – premiză pentru zidirea bisericilor și mănăstirilor din piatră. Perioada se caracterizează și prin renașterea motivelor stilului moldovenesc în compoziția bisericilor tradiționale, cu plan triconch, îmbinate cu elemente decorative ale arhitecturii populare. Exemplu e și Planul bisericii de vară Sfânta Treime a mănăstirii Rudi.
Locul central în incinta oricărei mănăstiri îl ocupa biserica de vară. Compoziția ei spațială, accesibilă privirii, favorizează interacțiunea cu intrarea principală, cu biserica de iarnă, chiliile, clopotnița și cu casa eparhială. „De asemenea, predomină silueta pitorească a mănăstirii cu mai multe dominante situate în una apropierea alteia”.
Originalitatea compoziției spațiale a mănăstirilor se manifestă prin diverse procedee arhitecturale și peisagistice, prin utilizarea maximă a formelor de relief, a resurselor acvatice și a masivelor verzi. Istoria artei din Basarabia nu poate fi apreciată fără cunoașterea artei bizantine. Datorită influenței stilului balcano-bizantin arhitectura ecleziastică din Basarabia a atins perfecțiunea structurii planimetrice și de volum. Acest fapt a condiționat armonia și frumusețea bisericilor din ținut.
În acest context, vom examina istoria și specificul arhitectonic al Mănăstirii rudi, din ținutul nordic al Basarabiei. Orientarea după altar este estică cu o deviere de 20 grade spre nord.
În studiul, inginerului-arhitect Nicolae Țiganco, „Mănăstirea Rudi”, putem citi: „Locul ales pentru schitul Rudi este unul din cele mai frumoase. Arhitectura bisericii din Rudi are un caracter bine pronunțat al bisericilor moldovenești din veacul al XVI-lea. Dimensiunile generale ale bisericii nu sunt mari: lungimea 17,70 metri, iar lățimea – 12,30 metri, inclusiv absidele. Înălțimea pereților din afară e de 9 metri, iar turla cu crucea are 20 metri. Planul bisericii este treflat, având grosimea pereților de aproape un metru. Tinda se află în partea sudică a bisericii. În interior pronaosul este despărțit de naos printr-un perete susținut de doi stâlpi puternici având forma rotundă. Turla bisericii este susținută prin tehnologie moldovenească arcuri semicirculare suprapuse. Cele trei abside sunt ornamentate cu arcuri, în care, după tradiția moldovenească veche, se pictau chipurile sfinților. Ușile și ferestrele cu pervazuri semicirculare nu poartă urme de profilare gotică. Dintre toate bisericile Basarabiei au păstrat aceste profiluri numai ușile și ferestrele bisericii „Sfântul Dumitru” din Orhei, zidită de Vasile Lupu și alte paraclisului din Cetatea Hotinului. Biserica din Rudi, din acest punct de vedere este monumentul cel mai interesant și Comisiunea monumentelor istorice a avut toate motivele să o declare în anul 1921 monument istoric, construit în vechiul stil moldovenesc.
Această regiune de podiș brăzdată de defileuri adânci, împodobită de păduri seculare ascunde în sine frumuseți ce rar se pot da descrierilor. Aici potecile și drumurile cobor șerpuind în întunericul pădurilor fără ca să ajungă la murmurul apei ce străbate de undeva din adâncuri. Stânci netezite de ploi și vânturi, îmbrăcate în mușchi, te atrag prin misterul ce-l ascuns în spate: cascade zgomotoase, grote și peșteri, izvoare cu apă cristalină. O natură ce uimește și te îmbată, o natură ce te cucerește prin sfințenia ei. „E atâta vrajă și frumusețe în jur, că abia auzi cum vântulețul deschide vechea carte de istorie a locului trecut prin atâtea încercări și rugăciuni”.
Există o legendă conform căreia domnul Moldovei, Grigore Ghica se îmbolnăvise și niciunul dintre vracii săi nu izbutea să-l vindece. Într-o zi, un țăran bate la porțile palatului domnesc cerând să fie primit de Vodă, devreme ce avea el un leac secret. Dar pentru a fi lecuit, Vodă trebuia să-și părăsească tronul timp de o lună. Așa că Ghica-Vodă, însoțit de țăran, plecă la Iași spre moșia Rudilor. Acolo domnitorul a fost tratat cu struguri, must proaspăt și vin vechi. După o lună de odihnă și de belșug de fructe, s-a întors la Iași mai sănătos și mai puternic ca oricând. În semn de recunoștință, mai târziu, în 1777, a construit vestita Mănăstire rudi pe această moșie binecuvântată, pe malul Nistrului. De atunci, mănăstirile din Moldova continuă să facă vinuri din struguri culeși din viile proprii, pe care le folosesc pentru împărtășanie, dar și pentru uvoterapie (îngrijire prin struguri, must și semințe de struguri).
Va urma.
