Doar prin comparaţie putem stabili asemănările şi diferenţele între calităţile şi caracteristicele unor lucruri sau fiinţe. De cele mai multe ori aceasta se întâmplă când plecăm peste hotare, ne ciocnim cu unele lucruri care în comunitatea noastră par fireşti şi normale.
Cu ajutorul cititorilor fideli, stabiliţi cu traiul peste hotare, dar care tot urmăresc ştirile pe site-ul ziarului unghiul.info, am încercat să facem o paralelă între grădiniţele de acasă şi cele de peste hotare.
Ungheneanca Marina Cociorvă de câteva săptămâni locuieşte în Gjedrum, Norvegia. Soţului i s-a oferit posibilitatea să muncească după specialitate, de aceea au hotărât să fie împreună. Cresc un băieţel de 3 anişori, Dani. Ajunsă într-o ţară străină, desigur, a avut unele temeri. „Nu m-am aşteptat că lui Dani o să-i placă atât de mult noua grădiniţă. S-a acomodat foarte repede. Este o diferenţă mare între educaţia preşcolară de aici şi cea de acasă, începând de la condiţii şi până la atitudinea educatoarelor şi asistentelor de educator, care sunt câteva la cei 15 copii”, spune interlocutoarea. Deci, ce este diferit? În primul rând, în fiecare seară Dani îi spune mamei ce vrea să mănânce a doua zi la grădiniţă. Marina trebuie să îi pregătească caserola cu bucatele cerute de copil. Am văzut câteva fotografii cu prânzul pregătit de tânăra mămică şi să ştiţi că chiar ne-a impresionat: legume fierte, carne de vită sau pui, tocăniţă de fasole, chiflă cu caşcaval, omletă, pireu de mazăre sau hrişcă fiartă. Mama grijulie nu uită să îi pună şi fructe: rodii, portocale, căpşune, banane. Dani nu cunoaşte limba norvegiană, deci la grădiniţă se înţelege cu copiii şi educatoarele prin semne. Grădiniţa lucrează de la 7.00 şi dacă părinţii nu reuşesc să-şi hrănească copilul acasă, atunci îi dau micul dejun tot la pachet. La ora 11.00, copiii mănâncă la grădiniţă. Meniul este unul simplu, dar consistent: pâine cu unt, cu pateu sau salam, roşii cu castraveţi, lapte cu cereale. La prânzul de la ora 15.00, copiii savurează ceea ce le-au pregătit părinţii. Programul de lucru se încheie la ora 17.00.Referitor la rechizite şi restul necesităţilor legate de grădiniţă, părinţii norvegieni nu cumpără nimic. Totul este asigurat în cadrul instituţiei. În schimb părinţii primesc o listă cu îmbrăcămintea care trebuie să o aibă fiecare copil: pardesiu pentru ploaie, ciuboţele, mănuşi, căciulă. Chiar de plouă sau e ceaţă, copiii sunt zi de zi scoşi la plimbare.
Plata pentru grădiniţă se calculează în dependenţă de salariul părinţilor. „Încă nu avem o lună de când mergem la grădiniţă, ni s-a spus că vom achita 10% din salariul soţului, ceea ce este aproximativ 270 de euro. Plata se achită lunar, în mod obligatoriu, chiar dacă copilul nu a frecventat grădiniţa”, punctează Marina Cociorvă.
Familia Scorpan locuieşte în Lesce, Slovenia, de mai bine de 6 ani. Fiica Diana anul acest este în grupa pregătitoare, când va împlini 6 ani va pleca în clasa I. Este de remarcat că deşi în familie fetiţa vorbeşte doar limba română, la grădiniţă a însuşit cea sloveană. Programul de lucru al grădiniţei începe la ora 5.15 şi se încheie la ora 16.30. Micul dejun este la ora 8.00, unde preşcolarii au în meniu ceai sau lapte cu cacao, pâine eco, cu unt sau miere de albine, terci, o roşie, ardei gras sau morcov. La amiază copiilor li se dă salată, supe din broccoli, roşii, conopida, carne de găină sau porc, pireu din fasole, orez fiert, chiar şi pepeni sau varză murată. La ora 15.00 este o gustare compusă din fructe, chifle, pudding, iaurt. Între mese mereu pot servi biscuiţi, fructe, ceai nedulce, suc eco diluat cu apă, îngheţată. O dată în săptămână nu li se prepară mâncare din carne, fiind numită ziua verde. Victoria Scorpan spune că rechizitele şcolare sunt asigurate din contul instituţiei, bani nu se adună. „Doar anul trecut am adunat câte 5 euro pentru cadou educatoarei, în rest, chiar dacă se organizează concerte la grădiniţă, nu se plăteşte, ba, dimpotrivă, la astfel de manifestaţii gustările sunt oferite de administraţie – sucuri sau fructe”, spune Victoria. Pentru ca părinţii să se cunoască mai bine şi să comunice, la grădiniţă se organizează diverse activităţi. „Toamna aceasta am confecţionat cu părinţii o sperietoare, după care am servit un ceai”, povesteşte interlocutoarea. Preşcolarii învaţă să meargă cu rolele, apoi să patineze, dar şi să înoate. Totul, accentuăm, este gratuit. Plata integrală pentru copii de la 3 până la 6 ani este de 320 de euro lunar, dar în dependenţă de bugetul familiei, o parte din cheltuieli sunt acoperite din bugetul primăriei din localitate. Familia Scorpan achită lunar doar 95 de euro.
Familia Cebotari locuieşte în Regio Emilia, Italia de aproximativ 10 ani. Fiica lor, Martina, are câteva luni de când frecventează grădiniţa de stat. Programul începe exact la ora 9.00. Nu ai dreptul să întârzii nici măcar un minut, căci uşa se închide, iar paznicul îţi arată respectuos la ceasul de pe perete. Stela Cebotari recunoaşte că a avut şi o astfel de experienţă, dar spune că regulile de aceea şi sunt gândite ca să fie respectate de către toţi. Mâncarea e gustoasă, iar în meniu intră paste făinoase, boboase, carne, peşte, desigur, fructe şi multe legume, chiar şi dulciuri- tarte, marmeladă. De remarcat că meniul este trimis prin poşta electronică fiecărui părinte, aşa că ei ştiu ce va mânca a doua zi copilul lor la grădiniţă. Plata lunară se calculează în dependenţă de bugetul familiei, interlocutoarea noastră achită 85 de euro pe lună. Şi aici se plăteşte o anumită sumă de bani pentru rechizitele şcolare şi obiectele de igienă personală. Părinţii, la începutul anului, în mod obligatoriu achită 20 de euro pentru asigurarea medicală a copilului. De remarcat că plăţile se fac prin bancă şi nu direct educatorului. La diferite evenimente, educatoarele pregătesc surprize pentru copii – obiecte confecţionate manual. Părinţii sunt invitaţi la întâlniri. În timp ce discută despre performanţele copiilor servesc prăjituri pregătite de bucătarii grădiniţei. Programul se încheie la ora 15.00, iar părintele trebuie să se gândească cu cine să îşi lase copilul: fie că buneii îşi asumă această responsabilitate, fie că angajează o bonă.
Nu putem afirma că grădiniţa de acasă nu este locul în care copiii nu se simt confortabil şi în siguranţă, totuşi, mereu este loc de ceva mai bun.
