Venirea și aflarea noastră pe acest pământ este ca o călătorie în necunoscut, dar nu în eternitate, căci labirinturile vieții ne demonstrează că totul în viață este efemer. Parcursul fiecăruia din noi prin această ciclicitate vitală este cu bune și rele, cu prieteni și dușmani. Oricât nu am fi încrezuți în sine se cunoaște că omul are nevoie de om, dar nu tot timpul prezența lui este apreciată. Nu rareori se întâmplă ca binele să nu fie răsplătit cu bine, ori fapta bună să nu fie prețuită. Dar așa cum existența noastră este construită din zi și noapte, bine și rău, lumină și întuneric, fiecare alege pe care latură să meargă. Uneori conștientizarea faptului în vederea corectitudinii și verticalității de care dăm dovadă vine prea târziu, sau nu vine deloc. Este dureros, însă atunci când omul respectă rigorile bunei conduite, evită laturile urâte ale faptelor împlinite, dar nu este apreciat la justa lui valoare.
Ca excepție, uneori recunoștința ar putea veni prea târziu, pierzând omul înainte de a fi înțeles. Abia când tăcerea lui devine apăsătoare, când lipsa lui s-ar face resimțită, s-ar putea, sau nu să le scuture zidurile interioare sufletești. Dar așa cum viața este o rutină, ea merge, se scurge fără să țină cont de lamentări și sentimente curate. S-ar putea ca dezamăgirea să fi rupt deja frumoasele relații interumane, acele fire nevăzute, când încrederea s-a risipit în tăceri grele și nimic numai poate reface din ceea ce a fost bun și benefic pentru binele tuturor. Chiar dacă s-a ales ca golul să fie umplut cu altcineva și lumea aici nu se prăbușește, iar după noapte, ziua nu întârzie să vină, acel sentiment al vinovăției s-ar putea să-l urmărească oricând pe făptaș. Cert este faptul că unele absențe se pot înlocui, iar legăturile umane, odată frânte, nu se mai leagă nici cu lacrimi, nici cu regrete. Celui pentru care au decis să rămână cu paguba și păcatul, nu-i rămâne decât să constate că cei care folosesc diverse forme de manipulare și încercări de a trage jăraticul la turta lor, îți șterg încrederea în sine, îți răstoarnă realitatea și te fac să te simți vinovat doar pentru că reacționezi la nedreptate. Fiind mare meșteri în a domina emoțional și a se erija în diferite situații, știu a răsuci cuvintele și a prezenta neadevărul drept adevăr pentru ași atinge scopul. Dar așa cum legea nescrisă a bumerangului nu a anulat-o încă nimeni, s-ar putea să-i ajungă chiar atunci când nici nu se vor putea aștepta, căci se știe că viața este construită din rutină și dezamăgiri.
