Sunt atâtea destine amare, atâtea situații dificile în care ai dori să ajuți. Mai mult decât atât, oamenii destul de des nu știu de unde să înceapă, unde și cum să se adreseze dacă o persoană este țintuită în pat și are alături un fiu, fie el și adult, dar e sigur că nu are de la cine să aștepte ajutor.
Atât doar că există oameni plini de compasiune care vor da alarma, vor înțelege, vor suna la ziar, pentru că acest om nu are cu ce face focul în sobă și nici scaun cu rotile pentru a se deplasa. Autorul acestor rânduri era deja gata să plângă de milă și compasiune când Viorica Ciobanu, felcer-protezist la Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei din raionul Ungheni, a propus să meargă și să afle totul la fața locului.
Am plecat. Casa ca o casă, nu mi-a făcut impresia la care mă așteptam, atât doar că în ea era frig și strâmt – poate din cauza oaspeților – două femei care stau într-o mică bucătărie-antreu. Ne-a întâmpinat gazda. Ea nu lucrează, are grijă de soțul ei, care nu poate fără ajutor. Fiul și-a găsit un loc de muncă. Salariul? Ceva mai mult de 2000 de lei. Pensie?
Beneficiarul nu cunoaște mărimea ei, iar soția explică cât primește soțul ca persoană cu dizabilități severe din copilărie. Compensație pentru căldură? Nu, nu primesc. Scaun cu rotile? Spun că au. Specialistul îi propune soției să vină la oficiu cu toate documentele necesare pentru a putea fi înscrisă în lista de angajare ca asistent personal al soțului în baza cererii depuse. În același timp, este necesar să apeleze la asistenții sociali din primărie pentru a solicita compensație pentru căldură, dar mai întâi soția trebuie să se înregistreze la agenția de ocupare a forței de muncă ca șomer. Ulterior, Viorica Ciobanu a precizat că familia a primit compensații pentru sezonul rece, dar din 2017 nu a mai solicitat acest lucru.
Mi s-a părut că gazda nu a fost foarte mulțumită de vizita angajatului Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei, ca și de grija vecinei, căreia situația din această familie, în care crește un copil de 12 ani, i s-a părut destul de dificilă. Cum se vede, e corectă fraza: nu ajuta dacă nu ești rugat. Acest caz mi-a răcorit puțin sufletul, dar, dacă te-ai apucat de un lucru, du-l până la capăt. Îl sun pe primarul uneia dintre comunele raionului. Spun că într-unul din sate, o pensionară și-a asumat responsabilitatea pentru o tânără cu dizabilități severe, dar îi este greu, deoarece pensia acesteia este mică, iar a femeii în vârstă și mai mică decât a celei de care s-a decis să aibă grijă. Primește despăgubiri pentru iarnă, dar oricum nu are destui bani.
După ceva timp, primarul a precizat toate plățile: 1530 de lei primește pensie una și 755 – cealaltă, plus o oarecare compensație de 102 lei, iar a doua femeie primește 276 și încă 120 de lei, plus 500 de lei pentru sezonul rece, începând din noiembrie, timp de 5 luni. În plus, femeia care este îngrijită nu zace la pat, doar rămâne în urmă în dezvoltarea mentală și se poate descurca fără ajutor străin. Desigur, primarul ar dori să știe mai concret ce anume nu-i ajunge solicitantei. Dacă e vorba de pensii, ele nimănui nu ajung. În același timp, potrivit lui, sunt așa oameni nemulțumiți de toate, de vecini, de rude, ba că nu le-au dat ceva, ba au luat ceva de la ei. Cu toate acestea, el a promis că va vizita femeile și va întreba cu ce poate ajuta. Cel mai probabil, o ieșire din situație ar putea fi un ajutor material unic.
