În aceste vremuri tulburi, parcurgem o tranziţie de 30 de ani aproape împliniţi fără vreo câteva zile şi încă suntem debusolaţi, încă nu ştim unde să o apucăm ca să avem un trai decent.
Deci, spuneam de vremurile tulburi, iată că părinţii noştri simţind suflul democraţiei, dar cel mai crâncen al unui colaps economic, au decis că ale lor odrasle nu au nevoie de cultură.
Drept urmare, au distrus acele construcţii care le numeau cluburi. În unele localităţi nici fundamentul nu a mai rămas, iar copiii de azi rămân cu gura căscată când buneii lor le povestesc că pe locul cu bălării de azi, care e locul unde ei se joacă de-a mijatca, mergeau la dansuri, concerte, vizionau filme (cele mai multe fiind de producţie indiană). Ceea ce nu le spune bunelul sau bunica nepoţilor e că ei au luat până şi ultima pietricică la gospodăria lor ca să construiască vreun coteţ, fără a lua în seamă că și generațiile de după ei vor avea nevoie de socializare.
În alte sate casele de cultură sunt clădiri în ruine. Primarii dau din umeri a neputinţă. Nu au milioanele de lei necesare ca să le repare. În consecinţă privim cu jale cum se năruie sub privirile noastre.
Dar oamenii au nevoie de cultură, în special de cinematograf. Cât de bizar nu ar părea în era tehnologiilor avansate, a reţelelor sociale, a youtube-ului, însă tinerii au nevoie de filmele rulate pe un ecran mare, adică cinematograf. Dovadă sunt tot mai multe seri de cinema, organizate în municipiul şi satele raionului Ungheni. Acelaşi film care îl poţi privi la computerul de acasă are un alt farmec când e privit la un ecran mare şi în compania prietenilor. Unul o vorbă, altul alta și așa se înfiripează relații de prietenie, care durează uneori și o viață de om. În alte cazuri se pot forma și familii. Cinematograful e un loc cu personalitate.
Deci, într-o societate în tranziţie, cu o economie ajunsă la pământ, mai avem nevoie de cultură, de cinematograf. Autorităţile ar trebui să se întoarcă cu faţa, nu numai cu un ochi semideschis, şi să-i dea atenţia cuvenită culturii, în special acestui segment. Tinerii, care merg la cinematograful improvizat sub cerul liber, îi îndemn să o facă în continuare până îi vor vedea cei care ne conduc și vor redresa situația.
