Totul ar fi început de la aceea că unul avea, dar altul nu avea, însă tare mai dorea să aibă. Un simplu procuror general. Și a urmat un șir de ”întâmplări”, ”prihvatizări”, ”concesiuni”…. Deja cu greu, dar ne aducem aminte de zecile de miliarde rusești trecute prin băncile moldovenești sau cum i-au dat de pomană trei bănci unui oarecare tinăr cu numele din trei litere. Legea nu a mai fost lege la concesionarea aeroportului internațional, gărilor auto, privatizatea companiei aeriene de stat, combinatului de tutun etc., etc., ca ei toți să-și bage mâinile până la umăr în rezervele Băncii Naționale și banii cu sacii să se fure de prin bănci, vorba unui procuror. Și acum, când vezi aceleași mutre prin parlament, guvern, ocupând și alte funcții importante de stat, aceștia toți făcând parte din cele 90 de procente de oameni cinstiți, după spusele unuia, care se lipeau ca nuca de perete, înțelegi foarte bine că dinții mereu le-au fost cu mult mai aproape decât părinții.
