„Mă străduiesc să-mi ating scopul”

— De unde aveți acest nume rar, probabil, sunteți unica persoană din Moldova cu acest prenume?
— Nu pot să spun că e un nume rar, dar voi menționa că e unul biblic: Ruvim e fiul mai mare al lui Iacov. Biblia? O cunosc așa cum trebuie s-o cunoască un credincios.

— Întreprinderea se ocupă de comercializarea materialelor de construcție. Ați venit aici pur și simplu să lucrați sau ați întemeiat-o?
— Am creat-o împreună cu tata, fiind cofondatori. Aptitudini comerciale sau de antreprenor, cred eu, au toți, doar că trebuie să le dezvolte. Numai vi se pare că nu știți a calcula, în plus, acest lucru poate fi învățat.

— Sunteți un băiat din Ungheni?
— Așa este. Aici s-a născut și mama mea, iar tatăl este originar din Agronomovca, dar deja de mult timp locuiește în Ungheni.

— Cât de bine cunoașteți istoria neamului?
— Știu că bunicul meu pe linie paternă este originar din Ucraina. Cu mulți ani în urmă, s-a mutat în Moldova. Bunicul și bunica locuiesc în Agronomovca. Mama la fel are rădăcini ucrainene, dar ea știe foarte bine limba română și aceste cunoștințe mi le-a transmis mie și îi sunt foarte recunoscător.

— Sunteți doi copii la părinți?
— Da, am un frate mai mic. Întrebați dacă e răsfățat? Cred că așa ca toți copiii mai mici în familie. Chiar dacă este un pic mai alintat, în schimb, e foarte modest. Mai modest, probabil, decât mine (râde).

— În ce constă lipsa dvs. de modestie? Povestiți despre scheletele din dulap.
— Eu doar par „alb și pufos”, iar fraza despre scheletele din dulap mie pur și simplu nu-mi place. Pentru a nu deschide parantezele, scrieți că nu sunt modest și gata.

— Ruvim cel lipsit de modestie e căsătorit?
— Nu este căsătorit. Dar mireasă nu trebuie să-mi căutați. (Râde). Mă descurc eu cumva și singur.

— Ce zodie sunteți?
— Îmi pare rău, nu m-am interesat niciodată. M-am născut la 16 mai. Nu știu cât de perseverenți și insistenți sunt cei născuți în această perioadă. Mi-aș dori să fiu mai perseverent, dar scopul mă străduiesc să-l ating. Dacă nu pe o cale, atunci pe alta. Deși, desigur, nu întotdeauna este posibil să ajungi la scopul propus. Cred că această problemă o are fiecare, nu întotdeauna poți realiza ceea ce îți dorești, deși trebuie de tins. Se întâmplă că las mâinile în jos – toți suntem oameni, nimeni nu este perfect. De ce anume lăsam mâinile în jos nu pot spune, e ceva personal, dar… cu ajutorul lui Dumnezeu mergi înainte, cel mai important este să nu devii obraznic, să nu calci peste oameni și să nu mergi pe capete.

— Aveți prieteni?
— Am, la fel ca și parteneri. Există și oameni în care pot să am încredere, să-mi deschid sufletul. Cred că sunt un om fericit. Nu-mi place să mă plâng de viață, dificultăți, probleme și să plec din țară nu am de gând. Nu degeaba se spune că omul trebuie să-și afle rostul acolo unde s-a născut. În plus, nu totul în viața noastră se măsoară în bani, există și ceva mai semnificativ. Poți încerca să câștigi, dar fiecare dintre noi are lumea sa spirituală, care ar trebui să fie pe primul loc, iar mulți au dat-o la o parte, făcând banii măsurătoare a vieții. Se înțelege, copiii trebuie crescuți, de aceea sunt nevoiți să plece peste hotare, dar principalul oricum rămâne sufletul. Este semnificativă istoria biblică a lui Iov, căruia îi aparțin cuvintele „gol am ieșit din pântecele mamei mele, și gol mă voi întoarce în pământ”.

— La ce a visat în copilărie Ruvim și ce specialitate a obținut?
— Ca mulți băieți, am visat să fiu cosmonaut, apoi jurist, dar am înțeles că sunt prea mulți, de aceea am absolvit Universitatea de Stat, facultatea de limbi străine. Păcat că limba franceză o uit, însă limba engleză este necesară, deși aș dori s-o folosesc mai des.

— Care este visul de acum?
— Probabil, voi spune lucruri banale – casă, vilă, soție (râde). Cred că nu are rost să intru în detalii – este ceva personal și nu cred că va interesa pe cineva. Pentru tot ce am îi mulțumesc lui Dumnezeu, totodată, nu sunt satisfăcut pe deplin de ceea ce am realizat, vreau să obțin mai mult.