Din nou le dau cele cuvenite acelor deținuți care se încumetă să-și apere drepturile încălcate în penitenciare. Au destulă îndrăzneală, fermitate, cumva le vine în cap să apeleze la Strasbourg, la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului și să câștige.
La sfârșitul lunii noiembrie, acțiunea unui deținut care inspășește pedeapsa în penitenciarul numărul 13, a fost satisfăcută și înaltul areopag pentru drepturile omului a găsit țara noastră vinovată de încălcarea drepturilor persoanei care cândva ar fi atentat la proprietatea cuiva.Cu toate acestea, statul va trebui să-i plătească 8.000 de euro prejudiciu moral din cauza condițiilor precare de detenție. Judecătorii europeni au considerat aceste condiții rele o încălcare a articolul 3 privind interzicerea torturii al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Vă imaginați, aceste condiții au fost egalate cu tortura.
Luptătorul pentru drepturile sale încălcate s-a plâns de frig în celulă, de lipsa luminii naturale, a ventilației suficiente(!), de toaleta din celulă fără pereți despărțitori, pe mâncarea rea, posibilitatea de a face duș doar o dată pe săptămână și înviorare numai o oră pe zi și altele. Spuneți-mi, dar faptul că nu toate blocurile de apartamente și casele particulare sunt încălzite – nu e o încălcare a drepturilor oamenilor care locuiesc în ele și care nu au posibilitate financiară de a-și face un sistem de încălzire? Dar și persoanele în vârstă, care au reușit „să-și pună încălzire”, adică un sistem autonom înainte de a ieși la odihna meritată, tremură când primesc factura, deoarece știu că nu le va ajunge pensia de 1500 de lei ca să o achite. Dar ce să spună și să facă șomerii, beneficiarii de prestații sociale, atunci când bani nu le ajung nici de cărbuni, nici de lemne, nici de gaz?
În ceea ce privește alimentarea acestor categorii de persoane, se vor mulțumi cu ceea ce le va rămâne după ce achită plata pentru încălzire, gaz, apă. Și dacă proaspătului beneficiar al celor 8000 de euro o farfurie de fiertură îi este asigurată în fiecare zi, la acești oameni nimeni nu se gândește, nu se interesează de ei, nu-i pasă dacă au mâncat ei azi sau nu. Un duș? Întrebați marea majoritate a locuitorilor de la sate, ba chiar și din orașe, ce-i asta și ei, probabil, dintr-o dată nici nu-și vor aduce aminte, iar eroului meu o dată pe săptămână i se permite să se spele, iar el nu este mulțumit și Curtea Europeană i-a intrat în situație și a considerat acest lucru o tortură.
Desigur, eu, ca de obicei, ironizez comparând lucruri incomparabile, dar, cu toate acestea, am de gând, de îndată ce voi ieși la pensia meritată în cei peste cincizeci de ani de stagiu de cotizare, să urmez exemplul deținutului. El m-a inspirat. O, atunci am să le amintesc de toate… Și de pensiile pe care le valorizează, iar ele nicidecum nu se valorizează, și că mărimea ei câte trei ani nu se schimbă în ciuda tuturor indexărilor și valorizărilor. Și de dusul pe care nu îl pot folosi din cauza presiunii apei în conductă. Și de tarifele și prețurile, și de multe altele. Cine e cu mine?
