Cu un an în urmă, cu același titlu, mi-am împărtășit opinia cu cititorii. Și acum, iată, m-am gândit că aș putea să nu schimb denumirea, deoarece ea, din păcate, se potrivește la subiectul meu. Sau, mai bine zis, la toate temele noastre.
Dimineața fug la muncă. Pe partea cealaltă a străzii văd de departe o femeie în vârstă, mică, slăbuță, cu galoși mari de cauciuc – anume ei mi-au și atras atenția. Se îndreaptă spre platforma de colectare a gunoiului, spre containere. Fiind josuță, îi este incomod să se uite în pubelă, în plus, ce va vedea ea acolo? Putem doar ghici de ce e aici, ce a făcut-o să umble pe la gunoiști? Faptul că nu are copii, pensie, e bolnavă?
S-ar părea că e o problemă pe care ar fi trebuit să ne repezim cu toții s-o soluționăm, dar de unde. Nu ne pasă pentru că majoritatea absolută a persoanelor în etate e ocupată aproape cu aceeași problemă, ca și această bătrânică – supraviețuirea cu pensiile mizere, deseori în case și apartamente neîncălzite. Sunt indiferenți și cei tineri care de asemenea se străduiesc să supraviețuiască, deoarece, cu unele mici excepții, nu reușesc să trăiască decent. Pentru a avea o viață normală, adică, sătulă și la cald, înarmându-se cu răbdare, împovărați de un sentiment de care până acum nu știau și care se numește nostalgie, trebuie să plece din țară.
Iar pe cei care nu doresc sau nu pot lăsa aceste vii, livezi, case cu ferestre triste, satele care treptat rămân pustii și orașele cu drumuri pline de gropi, țara natală cu funcționari nesățioși, oricum nu-i vor lăsa să trăiască în liniște politicienii șireți și aleșii poporului isteți și ingenioși. Ei vor născoci ceva, vor lansa idei ca poporul să fie sustras de la problemele legate de casă, familie, copii, serviciu, salariu, ca să nu-i treacă cumva prin cap să întrebe de ce e frig în casă și nu are apă caldă, de ce nu are cu ce-și întreține familia, să învețe copiii, să trateze părinții în vârstă, de ce? De ce? De aceea că trebuie să meargă la vot uninominal. Știți ce bine veți trăi atunci? Doar fiecare va avea deputatul său scump, iubit, care va trăi cu problemele și năzuințele acestuia. Iar dacă el nu va îndreptăți speranțele voastre, oricând îl veți putea revoca. Și naivii de noi iarăși ne vom da prinși la nadă, vom crede sau vom dori să credem ceea ce ni se spune pentru că din tot sufletul dorim ca cineva, în sfârșit, să ne cunoască problemele, să le soluționeze, în caz contrar, vom porni pe urmele acestei bătrânele cu galoși mari. Și noi, cam sfioși, repetăm în fața camerei cuvintele pe care ne roagă – oare chiar pentru câțiva arginți sau calitatea de membru de partid – să le spunem.
Nu știu ce credeți dvs., dar eu, poate din cauza vârstei, în fiecare idee nouă văd doar dorința de a crea iluzia unei griji sincere față de mine, dar în realitate de a se proteja pe sine. Cum credeți, cine vor fi candidații de deputați în sectorul dvs.? Vecinul Petrea sau Vasile? Aceleași fețe de pe ecrane. În plus, noi, generația în vârstă, am trecut deja prin aceste secții uninominale.
