Povestea eroilor din „Lucas” de Kevin Brooks este una tragică. Chiar începutul romanului ne denotă acest fapt: o mamă ce a murit, un tată care își îneacă amarul în băutură și scris, un frate care e mai mult înfumurat (că e fratele mai mare al lui Cait, eroina femenină a romanului), devenind ulterior impulsiv și pierdut în efectul de turmă. Cait este cea care deschide un nou ciclu.
„Lucas” este o relatare scrisă la prezent de Caitlain McCann, o adolescentă de saisprezece ani care l-a cunoscut pe Lucas, un tânăr care este poreclit țigan de către oamenii de pe insula, unde trăiește Cait cu tatăl și fratele ei.
Deși, s-ar părea că povestea romanului ar trebui să fie despre Lucas, numele căruia a dat și denumirea cărții, dar e despre adolescenta Cait, care după cum am menționat mai sus, trece printr-o perioadă dificilă din viața de familie.
În romanul semnat de Kevin Brooks este scos în evidență faptul că în societatea noastră prejudecățile, răutatea, prostia oamenilor îşi pun amprenta adânc pe cei tineri, alterându-i dacă nu au suficientă putere de a distinge binele de rău, de a găsi forța suficientă de ați păstra valorile în care crezi. Această luptă nu este una foarte ușoară.
Citate din roman:
„Am început să mă gândesc la râu, la dealuri, la pădure, la apă… la cum decurg toate și la cum nimic nu se schimbă de fapt. La cum viața reciclează tot ceea ce folosește. Cum rezultatul unui proces devine punctul de pornire al altuia, cum fiecare generație de ființe vii depinde de chimicalele degajate de generațiile anterioare”.
Îmi amintesc totul: fiecare cuvânt, fiecare respirație, fiecare bătaie a ceasului… tot ce s-a întâmplat este cu mine pentru totdeauna.
Nu voi putea uita niciodată. Dar asta nu înseamnă că nu pot trăi din nou. Nu poți trăi ce-a trecut, poți doar să-ți aminteşti, şi amintirile nu au viață.
Ele sunt doar rememorări palide ale timpului ce-a fost – ca fotografiile decolorate sau ca o amintire de pe fundul unui sertar. Ele nu au substanță. Ele nu te pot duce înapoi. Nimic nu te poate duce înapoi. Nimic nu poate fi aşa cum a fost. Nimic nu este. Tot ceea ce pot face este să povestesc.”
