În raionul Ungheni cu pomicultura se ocupă 7 producători agricoli mari, iar livezile au o arie de 2700 de hectare. Ceva mai mulți agricultori se ocupă de viticultură. Viile se întind pe o suprafață de 1420 de hectare.
Toți antreprenorii mari și mijlocii utilizează tehnologii performante pentru a obține roade înalte. ”Acest lucru este demonstrat și de recoltele de mere și de struguri în sezonul agricol 2018 care s-au dovedit a fi destul de înalte, prețurile fiind însă în acest an sunt sub orice așteptare. Deci, problema cea mai mare a lor este lipsa pieței de desfacere”, menționează Viorel Scutaru, șeful Direcției Agricultură și Alimentație.
La moment tot mai mulți producători agricoli se plâng că depozitele sunt pline cu mere și struguri. O parte din roada-record de mere de 40-50 tone la hectar obținută de SRL ”Cedonia” din Todirești a fost vândută în lunile august-septembrie, deoarece 50-60 la sută din producția de mere au fost soiuri văratice. Restul sunt soiuri târzii. „În anii precedenți merele erau vândute cu 4 lei la suc, dar roada din 2018 a fost comercializată cu 60 de bani, iar la export – cu 2 lei 50 de bani. Nu e mai bună situația și cu prunele. De pe cele 30 de hectare anual noi obținem câte 400-500 de tone.
La fel și aici am avut pierderi, deoarece le-am dat cu 1-2 lei per kilogram. Chiar dacă conducerea ne-a promis piață de desfacere, atât în Est, cât și în Vest, acest lucru nu s-a întâmplat. Cu părere de rău, fabricile de prelucrare a producției agricole au fost distruse, iar altele noi nu au fost construite”, spune Ion Bulgac, directorul SRL ”Cedonia”.
Cantități mari de mere și struguri își mai așteaptă în continuare cumpărătorii, ne informează specialistul principal din cadrul Direcției Agricultură și Alimentație, Tudor Șeptelici: „Același lucru se întâmplă și la SRL ”Fortina-Labis” din Floreni. Până în prezent gospodăria respectivă a vândut circa 40 de tone de mere în orașele Omsk și Tomsk din Rusia. În continuare urmează a fi stabilite noi contracte de vânzare a producției cu România. Întrucât micii producători nu au unde să-și vândă marfa, pentru ei unica piață de desfacere rămâne a fi cea locală”.
Specialiștii susțin că dacă merele într-un fel sau altul își găsesc cumpărătorul, cel mai problematic este cu strugurii. Agricultorii încearcă să-și vândă recolta în piețe, dar aceasta nu le salvează prea mult situația. „Noi vindem doar în zilele de piață, dar și atunci numai câteva lădițe, adică foarte puțin, pentru că nici cumpărători nu prea avem. În plus, și magazinele sunt pline cu producție de import, care este destul de scumpă, însă cumpărătorul caută calitate”, explică Domnica, vânzătoare la piața agricolă.
Gospodăria țărănească ”Gheorghe Alcaz” a obținut în premieră 140 de tone de struguri în anul agricol precedent. Din cele 80 de tone vândute, o parte au fost predate la vin și alta – exportate în Moscova și Minsk. Dar 60 de tone nu are unde le vinde din cauza taxei foarte mari de export impusă de Rusia. ”E slut de tot! Am avut contracte și cu Moscova, și cu Minskul, dar deoarece la struguri nu s-a scos taxa vamală, suntem nevoiți să achităm 270 de dolari per tonă. Până a ajunge în capitala Rusiei, strugurii ne costă de două ori mai mult decât cei aduși din Uzbekistan, Kârgâstan, Tadjikistan, India, Ungaria sau Polonia. Ducem tratative, dar o soluție pentru a ieși din această situație nu este. La combinatele de vin, pentru un kilogram de struguri ne oferă un preț derizoriu, un leu, ceea ce nu ne permite să acoperim cheltuielile făcute. La piață aceștia costă între 5 și 6 lei. Cred că dacă nu vom reuși să-i vindem la piețele agricole, îi vom preda pentru prelucrare la vin”, ne spune cu regret antreprenorul Gheorghe Alcaz.
Tudor Șeptelici concluzionează că în lipsa piețelor de desfacere 20-30% din roada crescută și depozitată riscă să se piardă.
