Lipsa personalului medical calificat s-a simțit și mai acut atunci când a început pandemia de COVID-19. Echipele Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova au vizitat spitalele de psihiatrie și izolatoarele de detenție preventivă, iar constatările sunt triste pentru ambele, a remarcat Rodica Rusu-Gramma, consultant IDOM, într-o conferință de presă la IPN.
Potrivit raportului prezentat, în practic toate instituțiile de psihiatrie vizitate nu exista un algoritm cu referire la prevenirea răspândirii infecției COVID-19. Pacientul adus de urgență era plasat în același salon cu alți pacienți care se aflau de 6 zile în instituție, ceea ce crea un risc enorm de răspândire a infecției, pacientul nefiind testat și nefiind cunoscută situația acestuia. Dacă în unele instituții erau saloane separate, grupul sanitar era comun, ceea ce înseamnă, iarăși, risc înalt de răspândire a infecției. În majoritatea instituțiilor, tratamentul pacienților cu infecția COVID-19 era făcut de medicul psihiatru, fiind o colaborare redusă cu alți specialiști.
De asemenea, s-a observat o insuficiență mare a consumabilelor și a produselor sanitaro-igienice necesare pentru a preveni răspândirea infecției, precum și insuficiență de echipamente de protecție, mănuși, viziere. În unele instituții s-a evidențiat și o colaborare insuficientă a specialiștilor, în condițiile în care sunt pacienți cu maladii concomitente, care necesită tratament paralel cu tratarea problemelor de sănătate mintală.
În izolatoarele de detenție preventivă, la fel, se atestă lipsa personalului medical. Potrivit Rodicăi Rusu-Gramma, pandemia a scos la suprafață probleme care existau și mai devreme, dar în contextul pandemiei aceste probleme au căpătat o sensibilitate și mai mare.
Svetlana Doltu, consultant IDOM, a remarcat că în cinci din șase centre de plasament temporar al persoanelor cu dizabilități a constatat că Ministerul Sănătății, Muncii și protecției Sociale, la începutul pandemiei, a elaborat un ordin privind prevenirea și controlul COVID-19. Cu regret, prin acest act, responsabilitatea de dezvoltare a planurilor instituționale, procedurile operaționale standard, dar și identificarea resurselor financiare necesare implementării a fost pusă în sarcina conducătorilor instituțiilor. Lipsa resurselor financiare cu destinație specială pentru implementarea ordinului s-a soldat cu distribuirea pe interior a finanțării și redirecționarea resurselor la necesitățile dictate de COVID-19. Astfel, o parte din activitățile care la fel erau importante au rămas neimplementate. Au fost însă și exemple de practici pozitive, cum ar fi la Centrul de plasament pentru fetițe din Hâncești.
IDOM recomandă să existe un schimb de bune practici. Este necesar suportul metodologic, expertiza fondatorilor și ONG-urilor nu doar la nivel central de elaborare a ordinelor, dar și la nivel instituțional, întrucât există mult loc pentru a ridica calitatea serviciilor pe partea medicală.
