Prima poveste pe care o vom cunoaște este cea a Lilianei Hamureac-Chirilă. Născută în Cornești, Liliana deja de 12 ani este stabilită în Italia. Are aici o carieră, o familie, un cămin și se bucură că oamenii îi iubesc poezia pe care o semnează. Una dintre poeziile sale se regăsește într-o carte de colecție, dedicată Sanctității Sale – Papa Francesco la 30 de ani de activitate. Drumul ei nu a fost unul doar presărat cu petale de trandafiri. La un moment dat ea ne spune în interviu că unii termeni mi-aș fi dorit să-i cunosc la nivel teoretic doar, dar, din păcate, am înțeles sensul lor experimentând în practică. Și drept exemplu ea ne dă: discriminarea și rasismul. Le-a simțit, dar a conștientizat că unor minți limitate nu ai cum să le dovedești contrariul.
— Cum a început pasiunea ta pentru poezie și cum te-ai decis să-ți urmezi această pasiune în Italia?
— Pentru mine Poezia este o terapie, un refugiu, o rugăciune. De fapt, simt nevoia de a scrie! Când scrii, ești tu cu tine în lumea ta și nu te deranjează nimeni. Mi-au fost dragi poeziile încă din copilărie. Mi-aduc aminte, fiind prin clasele primare, avusesem un caiet al meu cu poezii, bineînțeles scrise de mine, dar pe care îl ținusem ascuns. Până la urmă, îl făcusem cadou mamei. Nu am avut ca obiectiv și nu mi-am propus niciodată să scriu poezii, a fost ceva natural, firesc, divin. De ce divin? Pentru că prima poezie „coaptă” o scrisei în noaptea Învierii (Italia, 2021) și îi dădui numele ,,Lucrare divină’’.
— Care au fost primele tale experiențe în lumea literară din Italia?
— Am văzut regulamentul unui concurs important de poezii și am decis să particip. De ce zic important? Pentru că juriul urma să selecteze doar cele mai reușite poezii pentru a crea o carte de colecție, care urma să fie donată Sanctității Sale – Papa Francesco. Iar cartea a fost numită opera celor 30 ani de activitate. Volumul fiind realizat complet color cu o grafică elegantă, coperta din piele, iar semnul cărții din mătase. Literele, frizele și cele 3 laturi ale cărții fiind aurii. Am fost onorată cu diplomă de onoare, iar poezia mea a fost inclusă la începutul cărții.
— Cum ai fost primită de comunitatea literară și cum te-ai integrat în acest mediu?
— Am trăit emoții frumoase, iar pentru mine asta contează foarte mult. Am văzut că este posibil să cunoști un om necunoscut doar prin felul lui de a scrie.
— Care sunt principalele teme sau inspirații ale poeziilor tale?
— Dumnezeu, Natura, Dragostea. Iar când spun Dragoste, mă refer la dragostea îndrăgostiților, dragostea ce o purtăm pentru semenii noștri, dragostea față de țară, neam, valori, dragostea și durerea ei, dragostea pentru scris, muzică, pictură, sculptură, dans și orice altceva care conține dragoste. Uneori în natură mă simt mai acasă decât acasă, iar pentru mulțumirea mea îmi este de ajuns o peniță, niște foi albe și contactul cu natura. Dumnezeu pentru mine înseamnă o conștiință curată, o mână de ajutor, o rugăciune spusă sub cerul liber, o îngenunchere nu doar în fața icoanelor, dar și în fața Omului Drag, în fața Mamei sau Tatălui și chiar în fața copilului tău. Să crezi în tine cum crezi în Dumnezeu! Și să crezi în Dumnezeu precum crezi în tine! Pentru că Dumnezeu înseamnă putere, energie și minuni!
— Ce anume te motivează să scrii și încerci să transmiți prin versurile tale?
— Mă motivează destinul cu bune și rele, cu bucurii și suferințe! Nu iubesc durerea, dar nici nu o urăsc. Și dacă stăm să ne gândim… strugurii dacă nu sunt zdrobiți, nu fac vin! La fel e și cu oamenii…
— Cum ai reușit să-ți promovezi poeziile și să devii cunoscută?
— Am început să-mi plimb poeziile exact cum îmi plimb copilul, iar contactul cu lumea a fost cald! Nu am să uit niciodată emoțiile trăite când mi-am văzut poeziile la o expoziție în Casa lui Dante Alighieri, sau când am auzit ecoul poeziilor mele într-o sală arhiplină la cea mai mare expoziție de artă din Veneția! Dacă faci foarte bine lucrul la care te pricepi cel mai bine, este imposibil să-ți iasă rău!
— Care au fost canalele sau evenimentele care au contribuit la creșterea notorietății tale?
— Implicarea mea în diverse activități culturale.
— Cum te-ai dezvoltat ca poetă?
— Firesc! Fost-am și până acum, cu siguranță, doar că nu știam. Ș-apoi toate nopțile albe sunt la unison cu mine. A călători este un verb care mă reprezintă, iar adevăratul bagaj al meu când călătoresc este sufletul, iar ca scrisul să fie frumos, trebuie să ai un suflet bogat și să călătorești cât te duce fantezia sau picioarele!
— Care au fost provocările pe care le-ai întâmpinat și cum le-ai depășit?
— Unii termeni mi-aș fi dorit să-i cunosc la nivel teoretic doar, dar, din păcate, am înțeles sensul experimentând. Și aici drept exemplu aș aduce discriminarea și rasismul. Le-am simțit, dar am conștientizat că unor minți limitate nu ai cum să le dovedești contrariul. Vrem noi sau nu, dar toți trăim pe același Pământ, respirăm același aer, suntem încălziți de același soare și suntem născuți pentru a fi Oameni. Și nu trebuie să dovedești nimic nimănui! Doar ție însuți — că poți fi altfel. Nu ca ei.
— Ce înseamnă pentru tine să fii recunoscută ca o poetă talentată în Italia?
— Cred că nu este valabil doar în Italia, ci și în restul țărilor — să fie în armonie talentul, harul și munca!
— Cum ai reușit să păstrezi legătura cu comunitatea ta de origine din Cornești în timpul șederii tale în Italia?
— Sunt oameni și locuri care chiar dacă nu se văd, nu se uită! Când e vorba de legătura inimii și a sângelui, ai cea mai frumoasă legătură care poate fi! Ș-apoi de când am fost ultima dată la Cornești, nu a trecut nici măcar un an. Primul loc unde mă duc este cimitirul…
— Ai avut ocazia să colaborezi cu alți poeți sau scriitori italieni?
— Am avut ocazia să descopăr oameni frumoși la scris și la vorbă! E frumos faptul că scrisul mai are și misiunea de a uni oamenii, iar unirea înseamnă putere!
— Care sunt planurile tale de viitor în lumea literară din Italia?
— Eu pun preț pe „aici și acum”.
— Ai în vedere publicarea unei cărți de poezii sau alte proiecte literare?
— Cartea este pe drum!
— Ce sfaturi ai pentru tinerii talentați din Moldova care doresc să-și urmeze pasiunea pentru literatură și să-și dezvolte cariera în străinătate?
— Să nu-și vorbească de rău Țara și Neamul, să învețe o limbă nouă, dar să n-o uite pe cea natală, să conștientizeze că nimic nu se obține din nimic, să nu aibă frică de eșec, să plângă, să sufere, dar să nu renunțe, pentru ca să poată și ei să răspundă într-o zi la întrebarea aceasta!..
