Astăzi ne vom întâlni cu Lidia Bolșoi, conducătoarea acestui ansamblu folcloric model din Florițoaia Veche. Vom remarca bunătatea, sinceritatea, implicarea ei și simțul mare al responsabilității. Recent formația s-a întors cu o nouă victorie de la un concurs-festival. La el artistele au prezentat un obicei legat de Ziua Sfintei Mucenițe Marina și despre ele a vorbit atât de frumos o specialistă a Secției Cultură și Turism, că ar fi păcat să nu-i punem câteva întrebări.
— Cum a apărut for-mația „Țărăncuțele”?
— Acest ansamblu a împlinit 12 ani, iar fondatoare o consider pe Maria Cerempei. Am cântat timp de 6 ani fiind conduși de ea. Oamenii din satul nostru iubesc cântecul. Și mie îmi place să cânt, așa cum tatălui meu i-a plăcut, cum iubește cântecul mama. Avem în repertoriu vreo 5-6 cântece pe care le-am învățat de la ea. Dar când trebuia să pregătim pachetul de documente pentru atestarea ansamblului, eu mi-am asumat activitatea de organizare, fiind susținută de Secția Cultură și Turism. Acum lucrează cu ansamblul Andrei Pascaru, un conducător muzical excelent cu o inimă bună.
— Cred că toți aveți inimi bune?
— Uimește faptul că femeile de dragul cântecului lăsa lucrul pe lângă casă și vin să cânte. Entuziasmul lor aduce bucurie publicului. În acest sens, doresc să menționez soții participantelor noastre care își înțeleg soțiile, țin cont de dragostea acestora pentru muzică.
— Din repertoriul ansamblului fac parte numai acele melodii care răsunau în Florițoaia Veche?
— În bagajul nostru folcloric avem aproximativ 120 de cântece patriotice, lirice, de ritual, care sunt adevărate perle. Le interpretăm în dependență de evenimentul la care participăm. Dacă e vorba de un festival, ne conducem de regulament.
— Care obicei este legat de numele Sfintei Marina?
— Cred că acest obicei ne-a ajutat să învingem, pentru că au existat formații care, cum mi s-a părut, au cântat foarte bine, dar nu au avut obicei, pe când noi și am cântat, și obiceiul l-am prezentat, am pregătit și o expoziție de mâncăruri tradiționale, în special, de plăcinte. Meșterița populară Alexandra Ușurelu a amenajat o expoziție. Și-a adus lucrările și Ecaterina Valac. Membrele ansamblului au pregătit plăcinte „poale-n brâu”, cu mere, brânză, cartofi, varză, Tamara Darii a copt un cozonac foarte gustos. Tatiana Roman a făcut păcinte pe tigaie, Maria Cerempei – un colac de sărbătoare. Absolut toate au fost implicate în amenajarea expoziției de mâncăruri tradiționale – și Liubov Mihalachi, și Elena Nica, și Anastasia Solodcaia, iar dacă cineva nu a putut coace, fiindcă a lucrat, a dat făină, ulei sau zahăr. Zinaida Cucu a pregătit chifteluțe cu sos, Larisa Cașu a fost responsabilă de pregătire, bărbații noștri, Victor Sasu și Andrei Mihăilă, de asemenea, au contribuit. Îmi este frică să scap pe cineva din vedere. Apropo, le mulțumesc bărbaților și pentru faptul că datorită lor ne putem îmbogăți repertoriul.
— Ce alte obiceiuri aveți în rezervă?
— Avem „Zestrea”, nunta, obiceiuri de Sf. Andrei, botez, hramul satului. Când ne-am interesat de obiceiurile legate de Sfânta Marina, am aflat că pelinul se strânge anume în această zi și atunci are proprietăți curative. Anastasia Solodcaia a povestit că din pelin se face un decoct-elixir, cu care se șterge pielea pentru a fi albă și frumoasă. Din păcate, nu am luat cu noi, dar data viitoare vom lua și îl vom dărui juriului (râde). De data asta am luat doar crenguțe. De ce anume pelin? Poate de aceea că viața Marii Mucenițe Marina a fost amară. În această zi de pomană se dă numai femeilor și copiilor – Tatiana Roman a explicat de ce. În plus, anume în această zi se iau surori de cruce.
— Ce ați descoperit culegând folclor?
— Am vizitat multe case, am vorbit cu oameni, ceea ce ne-a permis să publicăm o broșură și să înregistrăm un disc. Dorim să mai înregistrăm un disc cu amintirile sătenilor, memoria lor păstrează multe. Fiodor Damian a vorbit despre deportări, Gheorghe Curmei – despre istoria satului, dar avem nevoie de bani. Ne dorim să creăm un muzeu, însă există unele îndoieli, totuși încercăm să adunăm tot ce este posibil. Poate nu noi, dar altcineva va reuși. Am putea deschide muzeul în casa boierului Dumitru Cuțâlu, dar clădirea trebuie reparată. Un timp acolo a fost școală, iar acum se pare că se află în gestiunea primăriei. Se vorbea despre vânzarea ei, dar consilierii au votat împotrivă. Am elaborat mai multe proiecte de muzeu, dar fără rezultat. Sătenii ne susțin, vin cu bucurie la spectacolele noastre. În planuri avem o singură dorință – ca formația să trăiască și să-i bucure pe oameni cu talentul său.
