Fiecare om are dreptul fundamental la libera exprimare. Este dreptul de a-și spune opinia, de a protesta, de a manifesta, de a milita, de a cere schimbare, de a spune „nu” atunci când simte că drepturile îi sunt încălcate sau că societatea merge într-o direcție greșită. Într-un proces democratic, într-un stat democratic această libertate stă la baza dialogului civic, al responsabilității colective și al formării unei societăți conștiente și puternice.
Însă ceea ce se întâmplă astăzi în Republica Moldova ridică mari semne de întrebare asupra autenticității libertății de exprimare pentru că ceea ce se „cumpără” cu bani nu este exprimare, ci o formă de control, o modalitate de a transforma voința oamenilor în instrument de manipulare.
Viața oamenilor obișnuiți este adesea dificilă. Mulți se confruntă cu salarii mici, prețuri ridicate la alimente și servicii, lipsa unui trai stabil. În aceste condiții, a crede că poți participa la viața publică și poți protesta pentru drepturile tale, dar cu bani implicați, este absurd. Un protest care depinde de resurse financiare nu mai reprezintă cetățeanul, ci interesele cuiva care are puterea economică de a-l finanța. Aceasta nu mai e democrație, ci manipulare: oamenii nu mai acționează din convingere, ci sub influența banilor și a stimulentelor externe.
Astfel, ceea ce ar trebui să fie un drept, o oportunitate de a spune „nu” abuzurilor, dacă el există cu adevărat, se transformă într-un mecanism de control. În loc să fie un instrument de libertate, exprimarea devine un produs tranzacționat. Și atunci ne întrebăm: cine vorbește cu adevărat? Cine protestează cu adevărat? Dacă există bani în spatele gestului, atunci adevărata opinie a cetățeanului se pierde, iar vocea publică este deturnată. E manipulare pură, chiar dacă pare inofensivă la prima vedere. Oamenii ar trebui să înțeleagă că nu rezolvă nimic.
Când accepți plata pentru a ține pancarta sau pentru a striga lozinci, încetezi să mai fii protestatar liber. Nu mai ești vocea ta, ci ecoul celui care te-a cumpărat. Acceptând banii lor, accepți și lanțurile invizibile: devii sclavul intereselor lor. Un protest adevărat se face cu convingere, nu cu chitanță. Un protest autentic ar trebui să fie expresia unei convingeri, a unei nemulțumiri sau a unei dorințe de schimbare venite din interiorul oamenilor, nu dintr-un „contract” financiar. Dacă primești bani ca să protestezi, mesajul și cauza își pierd sensul, pentru că: Se pierde din credibilitatea – Un protest plătit seamănă mai mult cu o piesă de teatru regizată decât cu o manifestare civică. Nu mai contează ce crezi tu, ci ce vrea cel care te-a plătit. Devii instrumentul altora – În loc să îți exprimi propria voce, devii purtătorul de mesaj al unui „stăpân” care îți dictează când, unde și pentru ce să strigi. Asta seamănă mai mult cu sclavia decât cu libertatea de exprimare. Mesajul protestului este compromis – O revendicare, oricât de justă ar fi, este umbrită de suspiciunea că oamenii nu sunt acolo din convingere, ci pentru bani. Autoritățile sau opinia publică pot respinge cauza pe motiv că „totul e cumpărat”. Protestul autentic are putere – Istoria arată că marile schimbări (independență, drepturi civile, libertate) au venit din curaj și solidaritate, nu din plăți. Tocmai pentru că oamenii au fost gata să iasă în stradă fără să câștige nimic material, mesajul lor a avut greutate. Respect de sine și demnitate – A protesta înseamnă să ridici capul și să spui „nu” unui sistem nedrept. Dacă o faci pentru bani, demnitatea se transformă într-o tranzacție ieftină.
În concluzie, ceea ce trăim astăzi în Moldova arată cât de fragilă poate fi libertatea dacă nu este apărată și respectată. A cumpăra exprimarea cetățeanului înseamnă a cumpăra societatea, a cumpăra voința oamenilor. Dar adevărata libertate nu se vinde. Ea există doar atunci când oamenii pot spune ce gândesc și pot protesta împotriva abuzurilor fără ca cineva să le pună în buzunar motivații financiare. În lipsa acestei condiții, ce pare a fi libertate nu este decât manipulare, și atunci democrația devine doar un spectacol.
