În anul 1993 a început privatizarea locuinţelor. Oamenii, bucuroşi, perfectau dreptul de proprietate asupra lor – cum putea fi altfel, doar ei deveneau proprietari ai câtorva metri pătraţi. Însă atunci nimeni nu se gândea că vor trebui să fie şi proprietari ai blocurilor de locuit, de aceea nici nu luau în seamă acoperişurile găurite, subsolurile pline de gunoi, reţelele de apeduct şi canalizare ruginite, sistemul de încălzire învechit. Cu părere de rău, unii şi azi mai au mult până să devină proprietari adevăraţi.
Pe 29 noiembrie curent, a intrat în vigoare Legea cu privire la locuinţe care a luat locul Codului locuinţelor. În conformitate cu prevederile ei, peste un an, locuinţele neprivatizate vor trece în proprietatea unităţilor administrative teritoriale, obţinând statutul de locuinţe sociale. Atunci locatarii acestor apartamente vor trebui să încheie contracte de arendă cu primăria. Apropo, câte persoane nu au reuşit în 22 de ani să capete dreptul legal asupra apartamentului în care trăieşte de decenii şi cine mai are nevoie de un an?
Viceprimarul Petru Langa a spus că nu există asemenea informaţii, dar de acest lucru deja se ocupă, urmează să fie făcută inventarierea apartamentelor pentru a şti câte sunt privatizate şi câte – nu. Deocamdată nu a fost examinată chestiunea privind plata pentru arenda locuinţelor sociale pe viitor, cu toate că în Chişinău şi Călăraşi au fost luate deciziile respective.
Potrivit Angelei Straticiuc, specialist principal în aparatul preşedintelui raionului Ungheni, nici ea nu deţine această informaţie, deoarece se ocupă doar de perfectarea documentelor pentru privatizare. Datele ar putea fi la juristul primăriei şi la Oficiul Cadastral. Totodată, dânsa a menţionat că mulţi din cei care au început să-şi privatizeze locuinţele în anii 1993-1997 aşa şi nu au dus lucrul până la capăt, adică, nu şi-au înregistrat locuinţele la oficiul cadastral ca fiind privatizate.
Interlocutoarea a menţionat că acum privatizarea se efectuează în aceleaşi condiţii, în conformitate cu Legea privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10.03.1993. Au fost introduse, desigur, unele modificări, dar, ca şi până acum, pentru privatizarea gratuită e nevoie de vechime în muncă de 35 de ani la 10 martie 1993. Cu ce se începe privatizarea? Cu perfectarea la primărie a ordinului de repartiţie a apartamentului, dacă a fost pierdut sau schimbat locatarul principal (a murit, a dispărut fără urmă etc). Având ordinul, persoanele urmează să se adreseze Angelei Straticiuc. Ea le va spune de ce acte au nevoie şi ce trebuie să facă mai departe.
Acum cele mai scumpe pentru privatizare sunt apartamentele în casele de pe strada Maria Cebotari şi Caragiale, precum şi în aşa-numitele case „româneşti”. În ele un metru pătrat costă peste 1000 lei, dar sunt case în care un metru costă mai puţin de 2 lei.
Vasile Gaviuc, juristul Primăriei Ungheni, a precizat că informaţia referitoare la apartamentele neprivatizate va fi gata peste câteva săptămâni. Această chestiune e inclusă în ordinea de zi a ultimei şedinţe a Consiliului orăşenesc din acest an. Primara oraşului Corneşti, Vera Buga, de asemenea, a menţionat că date încă nu există, dar de chestiunea respectivă se vor ocupa în timpul apropiat.
Pentru ungheneni şi corneşteni nu e atât de important să ştie câte apartamente neprivatizate sunt în oraşe. E cu mult mai important să nu uite că trăiesc într-o locuinţă care peste un an poate deveni socială.
