Astăzi, vom vorbi cu o doamnă firavă şi extrem de modestă, Nadejda Mihai, care aproape 40 de ani lucrează la Biblioteca Publică raională ”Dimitrie Cantemir” din Ungheni, iar acum este şi directoarea ei.
— Ştiu că sunteţi de la Boghenii Noi. Probabil, aţi crescut în bibliotecă, unde lucra mama dumneavoastră, Ecaterina Gârbu?
— Da, eu sunt din satul Boghenii Noi, iar mama mea a lucrat timp de 17 ani în biblioteca sătească. Nu pot spune că doar munca ei a influenţat asupra alegerii mele, deşi nu este exclus, dar mie mi-a plăcut foarte mult să citesc cărţi. Desigur, eu prima citeam cărţile noi pe care le primea biblioteca. Astfel, după absolvirea şcolii am intrat la Universitatea de Stat, la Facultatea de Filologie şi Biblioteconomie.
— Dumneavoastră aveţi un caracter blând.
— Caracterul e blând, dar pot să mă apăr dacă este nevoie. Cred că aşa m-am născut. Caracterul meu are perseverenţa şi persistenţa tatălui, iar restul — nu ştiu de unde.
— Părinţii sunt de baştină din Boghenii Noi?
— Mama e din Drochia, iar tata — din raionul Sângerei. Mama a fost zootehniciană, iar tata — medic veterinar, s-au întâlnit în Costuleni, unde au primit îndreptare la lucru, apoi s-au mutat în Magurele, pe urmă pe tata l-au invitat la Boghenii Noi, unde era un complex zootehnic. Da, eu sunt una la ei, dar nu pot să spun că am fost răsfăţată, deşi mă iubeau, mai ales ca alături era bunica. Aşa cum îmi amintesc, întotdeauna am fost timidă.
— Acum, cred, trebuie să schimbaţi ceva în caracterul dumneavoastră?
— E şi firesc, deoarece am o mai mare responsabilitate. Cum am decis să ocup funcţia de directoare, chiar şi în acest timp greu? În ultimul moment am hotărât să particip la concurs, iar imboldul a fost al colegilor, care m-au convins şi am câştigat concursul.
— Ce a trebuit să schimbe directoarea?
— În primul rând, caracterul, a trebuit să devin mai hotărâtoare. Deşi totul depinde de situaţie, uneori trebuie să fii reţinută, alteori să ai mai mult tact, doar colectivul nostru e feminin, lucrătoarele au caractere diferite, eu le cunosc foarte bine. Apropo, şi faptul că echipa este bună a jucat un rol important în decizia mea, că eu mă voi isprăvi, de ce atunci să nu încerc.
— Şi cum a fost încercarea?
— Reuşesc, cu sprijinul colegilor, le reuşesc pe toate. Orice acţiune noi o examinăm, convocăm consiliul de biblioteconomie, care este compus din toţi şefii de secţii — secţia completare, secţia internet-bibliografie, secţia metodică, abonare, secţia bibliotecii pentru copii.
— S-a schimbat atitudinea colegilor faţă de dumneavoastră? A apărut o oarecare distanţă?
— E greu de spus. La serviciu uneori sunt discuţii mai aprinse, pentru că toată lumea are opinia sa. Distanţă, desigur, există, deşi eu încerc să păstrez aceleaşi relaţii de pe când lucram ca şefă a secţiei de completare a fondului de cărţi. În acelaşi timp, uneori, sunt nevoită să înaintez anumite cerinţe faţă de colegi.
— Acum, munca din bibliotecă e mai uşoară sau mai grea?
— Nu pot să spun că este mai grea, dar biblioteca trebuie să menţină imaginea sa în comunitate, să crească odată cu cerinţele, mai ales acum, în cadrul programului de modernizare a bibliotecilor „Novateca”. Bibliotecile sunt dotate cu calculatoare, iar odată cu ele apar noi servicii. Dar şi bibliotecarii trebuie să crească, să nu rămână la acelaşi nivel.
— Biblioteca dumneavoastră este un centru metodic pentru toate bibliotecile din raion?
— Da, în raion sunt 57 de biblioteci, deşi cândva erau 81, inclusiv 13 — pentru copii, dar acum exista doar una singură — în Ungheni.
— Directoarea bibliotecii tot citeşte cărţi în timpul liber?
— Desigur, ca oricare femeie aş dori să am mai mult timp liber, ca să pot citi şi o carte, dar aşa mai mult le frunzăresc, mai ales atunci când primim cărţi noi. Desigur, de acestea acum sunt mai puţine, dar în orice caz în acest an am reuşit să procurăm câte ceva. Iar când am timp liber, plec la tatăl meu, Gheorghe Gârbu, care a lucrat mult în viaţa sa, ultimul timp – primar, dar, cu părere de rău, a rămas singur.
— Ce vă dă putere?
— În primul rând, dragostea faţă de copii şi părinţi, care au fost mereu alături, dragostea prietenilor şi oamenilor apropiaţi.
