Larisa Darii, la 5 octombrie, a devenit „Educatorul Anului” la nivel național. Am vorbit cu ea și am aflat ce emoții au încercat-o când s-au anunțat câștigătorii, cine i-a fost alături, dar și alte detalii despre cadrul didactic de la grădinița „Licurici” din municipiul Ungheni.
— Pe scurt despre Larisa Darii, educatoarea anului la nivel național.
— M-am născut în Boldureștiul Nisporeniului. În Ungheni sunt stabilită de 13 ani, fiind căsătorită cu un unghenean și sunt mamă a trei fete minunate. Școala primară și cea gimnazială le-am făcut în localitatea de baștină. Apoi, am mers la Colegiul Pedagogic din Călărași, specialitatea pedagogie, învățământ primar, iar cele universitare le-am absolvit la USP „Ion Creangă”, facultatea pedagogie preșcolară, iar masterul management și consiliere pedagogie preșcolară.
— Bănuiesc că sunt diferențe între învățământul primar și cel preșcolar. De ce ați ales să vă reorientați, după studiile colegiale, spre zona preșcolară?
— Sunt diferențe și aș putea spune chiar mari. Este necesar de a aborda cu totul altfel orele, chiar și la nivel de comunicare cu micuții.
— De ce ați decis totuși să veniți la grădiniță?
— Decizia de a-mi face studiile la învățământul preșcolar a venit la momentul când una dintre fiice a mers la grădiniță și odată cu ea m-am angajat și eu în calitate de educatoare. Și, cum se zice, pofta vine mâncând, așa și la mine s-a întâmplat – a început să-mi placă să lucrez cu picii.
— Câți ani sunt de atunci?
— Din 2012 lucrez și a fost doar o singură instituție în cariera mea – Grădinița „Licurici”. Paralel cu serviciul îmi făceam și studiile superioare. De aceea mulțumesc întregului colectiv de la „Licurici” pentru susținere.
— Cum v-ați descurcat: familie-serviciu-universitate?
— Retrospectiv privind pot să spun că a fost ușor. În primul rând, niciun copil din cei doi, care îi aveam la momentul când am dat la facultate, nu era la școală și au putut să stea cu bunicii atât timp cât eu și soțul eram la facultate. Apropo, ambii eram studenți. (zâmbește), doar că la instituții diferite. Făceam naveta în perioada sesiunilor, pentru că ne doream ca seara să fim în sânul familiei. Între timp în familia noastră a apărut și cea de-a treia fiică. Imediat după ce am susținut examenul de licență, a doua zi am și ieșit la serviciu. Deci, cu mezina am stat foarte puțin în concediu de maternitate. Nu a fost vorba că nu aș fi avut bani pentru a-mi întreține copiii, dar aveam nevoie de socializare. Îmi dau seama că am avut și de pierdut – acei ani când un copil începe a merge, a vorbi. Ani pe care nu îi mai recuperezi.
— Revenim la concursul pe care l-ați câștigat recent – „Educatorul Anului”. Puteți să ne spuneți cum ați ajuns să depuneți dosarul?
— Vă vorbeam mai sus că un sprijin foarte mare l-am primit din partea colegelor mele de la grădinița „Licurici”. Uite că acest suport a fost și în cazul concursului republican „Pedagogul Anului”. Și participarea mea nu e la prima încercare. A fost una și în 2017. Atunci am obținut locul III la nivel raional. Lucru care m-a ambționat într-un fel ca să mai depun încă o dată. Dacă în ceilalți ani trebuia să faci activități în alte instituții, atunci în 2020 am realizat probele online și cu grupa mea. Doar că tematica activităților cu copiii ni s-a anunțat seara, adică nu am putut pregăti din timp nimic. Apoi, urmează probele de inteligență cu studii de caz, testele de pedagogie, psihologie.
— V-ați așteptat la acest rezultat?
— Eu sunt omul care studiază foarte mult. De aceea, m-am pregătit temeinic pentru acest concurs și undeva în suflet eram pregătită pentru acest rezultat. După ultima probă ni s-a adus la cunoștință numele finaliștilor și în timpul Galei Laureaților, când s-au anunțat locurile III și II, mi-am dat seama că eu eram cea cu locul I. Emoțiile au fost de proporții.
— Ce alte pasiuni mai are Larisa Darii, în afară de plăcerea de a lucra cu micuții?
— Îmi place să desenez. Însă, cea care e în top și care mă acaparează, este lectura. E o pasiune de familie. Când merg la mama în ospeție mai întâi ne povestim ce am mai citit și apoi urmează celelalte întrebări, legate de familie. Dragostea pentru lectură încerc să le-o insuflu și fetelor mele.
— A visat dintotdeauna Larisa Darii să fie pedagog?
— Da. În visele mele permanent m-am văzut că lucrez cu copiii, iar soțul e polițist. Țin minte că adunam toți copiii de prin mahala și aranjam așa ca la școală și eu le spuneam ceva că ei toți erau atenți la mine. Deci, de mică cumva mă pregăteam pentru o asemenea carieră (zâmbește).
— Și s-a realizat visul parțial sau total?
— Total (zâmbește). Eu sunt educatoare, iar soțul polițist de frontieră, dar a fost și polițist.
