Declarația îi aparține ambasadorului Poloniei în Republica Moldova, Bartlomiej Zdaniuk, în cadrul vizitei pe care a întreprins-o în municipiul Ungheni la 24 ianuarie, când a fost lansat programul european EU4Ungheni. „Anul acesta în regiunea dumnevoastră vom marca o dată deosebit de importantă pentru poporul polonez. E chiar parte a municipiului. Acum 400 de ani a avut loc bătălia de la Țuțora, unde forțele armate poloneze au luptat împotriva celor otomane. Marcarea acestui eveniment pe de o parte este că ne onorăm istoria țării noastre, iar pe de altă parte va fi unul prin care ne vom arăta solidaritatea față de partenerii noștri”, a precizat oficialul. Totodată, diplomatul a mai subliniat importanța implicării fiecărui cetățean în dezvoltarea țării.
„Viitorul vostru este și viitorul nostru. Ne pasă de dezvoltarea voastră, fiindcă ea va avea un impact și asupra noastră. De aceea, țara voastră nu trebuie să piardă nicio oportunitate, niciun apel de proiect, indiferent că ar fi mare sau mic. Nu trebuie să credem în povești, în magie. Nimeni nu va veni și va schimba lucrurile în bine”, a spus acesta.
În cadrul întâlnirii cu reprezentanții mass-mediei locale Bartlomiej Zdaniuk a enumerat un șir de proiecte, implementate în Ungheni cu suportul financiar al Poloniei – programul de revitalizare urbană, amenajarea unei curți din municipiul Ungheni, dezvoltarea potențialului turistic al rezervației naturale „Plaiul Fagului”, Centrul Cultural Multifuncțional „Regina Maria” etc. Dar, au fost și din acelea, care din varii motive nu au ajuns să fie realizate. „Din păcate, face parte unul din credite pentru agricultură, dar nu a fost valorificat. Cel mai mare proiect ar fi fost realizat anume în zona Ungheni. Au fost unele hotărâri care nu au fost luate de către Polonia, ci au fost unilateral luate de către autoritățile RM. Atât eu pot să vă spun. Construcția s-a oprit, dar ar fi trebuit să fie cea mai mare uscătorie de fructe din Moldova”, a specificat ambasadorul Poloniei în Republica Moldova. În continuare dânsul a remarcat că „Noi, țările membre ale UE, venim cu o susținere, dar voi înșivă, cetățenii, autoritățile publice locale și cele centrale trebuie să veniți cu idei. Nu suntem noi cei care vor face, dar cei care vom susține. Ideea, conceptul, capacitatea administrativă, umană, intelectuală este și trebuie să fie și mai mare din partea RM exact ca și în cazul Poloniei sau a altor țări care au aderat la UE în 2004 și 2007”.
Despre târgul Țuțora
Un amplu material despre Țuțora a scris istoricul unghenean Vasile Iucal – „Târgul medieval Ţuţora, un oraş dispărut (1448 – 1822) (http://www.istoria.md/articol/189/Targul_medieval_Tutora_un_oras_disparut ). vă relatăm câteva spicuiri. „Pe malul drept al Prutului, la est de fosta capitală a Ţării Moldovei, oraşul Iaşi, în pitoreasca luncă a râului, se află străvechea localitate Ţuţora. Neîndoielnic, este vorba de o rămăşiţă a vechii vămii, sat, târg şi oraş, situat în epoca medievală pe ambele părţi ale bătrânului fluviu (pe partea stângă a Prutului aşezarea se întindea de la marginea sudică a Ungheniului actual până la Valea Mare).
Ţuţora a fost o importantă aşezare umană şi trecătoare la Prut încă din preistorie, descoperindu-se aici importante vestigii din perioada fierului târziu, secolele VI-IV î. Hr. Acelaşi lucru este valabil şi pentru epoca feudală a localităţii, fapt dovedit prin descoperirea locului garnizoanei militare, a impunătorului şanţ de apărare, a necropolei acesteia, cât şi a unui bogat material arheologic săpat în cele trei şantiere. Cu părere de rău, timpul restrâns alocat cercetărilor, mijloacele fizice şi materiale reduse, dar şi inundaţiie cauzate de revărsarea râului Prut, nu au permis mai mult. Cu siguranţă însă investigaţiile arheologice din anii următori vor scoate la iveală alte şi alte dovezi ale vieţii Ţuţorii medievale, inclusiv urme ale vetrei acesteia: case, biserici, mănăstiri, dughene şi, de ce nu, ale misterioasei cetăţi, aşa cum vedeau altădată localitatea martorii oculari.
În septembrie 1620 câmpia Ţuţorii a fost teatrul unei confruntări sângeroase dintre oştile moldo-polone şi tătăreşti. Războiul s-a dat pentru scoaterea ţării de sub dominaţia otomană. Rezultatul a fost groaznic. Domnitorul Moldovei Gaspar-vodă Crazziani şi Zolkievski, hatmanul leşesc – omorâţi, iar ţara prădată”.
