Anual la data de 12 mai este celebrată Ziua Internațională a Asistentului Medical și a rolului său în procesul de tratare a pacienților. Astfel, și echipa „Unghiul”, se aliază întregii comunități și le spunem un mare „mulțumesc” asistenților medicali pentru tot ceea ce fac, iar ca să-i cunoaștem mai bine pe cei care ne sunt alături, când trecem prin momente mai puțin plăcute, vă propunem un interviu cu o tânără asistentă medicală din secția „Boli contagioase” a IMSP Spitalul Raional Ungheni.
— Despre tine pe scurt și parcursul tău în calitate de asistentă medicală?
— Sunt Mădălina Țîcu și am 24 ani. M-am născut într-o familie de oameni artistici. Tata e meșter popular al Republicii Moldova, iar mama șefă de bibliotecă. Am absolvit Colegiul de Medicină Ungheni în anul 2018. În același an m-am angajat în calitate de asistentă medicală la IMSP Spitalul Raional Ungheni, unde activez până azi în secția de boli infecțioase. Paralel fac facultatea de psihologie. Anume acest fapt m-a ajutat mult în profesia mea ca să înțeleg orice tip de caracter a oamenilor cu care interacționez.
— Când ai înțeles că medicina este mai mult decât o carieră?
— Un prim îndrumător și susținător al pașilor mei mici în carieră a fost tata. El mereu a dorit ca fiica lui să ajute oamenii, de a le alina durerea celor suferinzi. De aceea, oscilam între a alege să fiu asistentă medicală și psiholog. Atunci când m-am decis să fiu asistentă medicală mi-am făcut mie o promisiune că voi avea un comportament și o conduită așa cum aș vrea ca alți asistenți să o aibă referitor la persoana mea.
— Cum arată o zi din viața unei asistente?
— După părerea mea nici o zi din viața unei asistente nu seamănă una cu alta. Cheia succesului este terapia prin zâmbet, care îmbunătățește starea de spirit și eliberează psihicul de stres. Un zâmbet relaxează, apropie, deschide, pansează , este mesagerul blândeții și al iubirii, cred că aceasta este tot de ce are nevoie un asistent medical fiind un bun profesionist la postul său de lucru și ne simțim împliniți când primim un ,,mulțumesc’’ din partea pacienților. În colectiv suntem mereu o echipă unită, sfatul fiecăruia este luat în considerație. Avem foarte multe de făcut: tehnici și manopere medicale, recoltarea materialului biologic, proceduri, completarea fișelor medicale precum și a diverselor registre și cel mai important este lucrul față în față cu pacientul și temerile lui. Fiind la patul pacientului nu ești doar o simplă asistentă medicală ce execută o procedură, dar ești și soră și frate, ești o persoană ce ascultă, încurajează și motivează. La final garda noastră se termina cu un ,,raport de tură’’, ce și cum a decurs lucrul. Avem schimburi grele și foarte grele, când în secție nu există nici un loc liber. Fiecare pacient are temperamentul și caracterul său, ce necesită de a găsi câte o cheiță pentru fiecare în parte.
— De ce asistentă la boli infecțioase?
— Nu am dorit anume în Secția de Boli Infecțioase. Aici a fost loc și aici am început a lucra, eu nu m-am angajat prin concurs, am avut îndreptare de la ministerul de resort. Deja sunt mulțumită de faptul că sunt aici.
— Ce îți place la această meserie?
— La această meserie îmi place că poți ajuta și salva viața unei persoane. Recunosc, nu este o meserie ușoară, dar cunoști diferite tipuri de oameni. Acest fapt pe mine, personal, m-a ajutat enorm în formarea mea ca personalitate. Am învățat cum să mă adaptez ușor în orice situație de urgență și cel mai important m-a învățat să prețuiesc orice clipă a vieții.
— Ce deosebește, în opinia ta, asistența medicală de alte profesii?
— După părerea mea această profesie se deosebește prin altruism și sacrificiu. Indiferent de statut, origine sau naționalitate viața fiecărui om este salvată datorit profesiei de asistent medical.
— Care sunt cele mai mari provocări ca asistenta medicală?
— Această profesie în sine este o mare provocare, deoarece nu știm niciodată ce ne poate aștepta la lucru. Cea mai mare durere a noastră este când noi nu mai putem ajuta cu nimic și pacientul pierde lupta pentru viața. Ne stăruim să lăsăm emoțiile acumulate în timpul turei la serviciu și să nu luăm nimic cu noi acasă, deoarece aceasta ne poate afecta nu doar pe noi dar și familiile noastre.
— Ce sfaturi i-ai da unui tânăr, care se gândește să aleagă asistența medicală pentru o carieră?
— Toți care doresc să profeseze în domeniul medical sunt primiți cu brațele deschise, mai ales în situația actuală în care ne aflăm, avem nevoie de forțe noi de lucru.
— Ce planuri de viitor are Mădălina Țîcu?
— Pe viitor doresc să absolvesc cu brio universitatea și să continui să activez ca asistentă medicală. Ador să fac ceea ce-mi place.
— Dintre cazurile pe care le-ai avut este unul cred care ți-a rămas în memorie. De ce?
— Dintre toate cazurile pe care le-am avut aș spune că mi-a rămas în memorie primul pacient decedat. Nu am fost pregătită sufletește pentru o astfel de pierdere, cu toate că și până în prezent orice pierdere reprezintă o durere peste care noi, cu greu trecem. Era un pacient în vârstă, bolnav de Covid și s-a tratat, dar chiar la sfârșitul tratamentului a făcut tromboembolie, complicație a Covid-ului, lucru care I-a fost fatal.
— Dacă ai fi la momentul deciziei de a alege o profesie tot ar fi cea de asistentă medicală?
— Dacă aș fi la momentul alegerii cred că tot aș decide să fiu asistentă medicală. Nu regret nici o secundă că am luat această decizie. Mă regăsesc în această meserie. Noi, asistenții medicali facem lucruri mici, dar mărețe. În timpul procedurilor pacienții ne povestesc despre viața și familia lor, despre durerile și așteptările lor. Astfel ei ne numesc „Îngeri îmbrăcați în halate albe”.
