Centrul municipiului Ungheni a prins viață în ultimele zile de august. Aici s-a desfășurat cea de-a IV-a ediție a Târgului meșterilor populari și produselor tradiționale locale. Am pornit și eu acolo cu un amestec de curiozitate și nerăbdare, dorind să văd cum tradițiile prind viață în mâinile oamenilor, cum produsele locale își spun povestea și cum comunitatea se adună în jurul culturii, a artei și a bunului gust.
Atmosfera era una de sărbătoare: mirosuri îmbietoare de copturi, muzică care se auzea de la scena din fața primăriei și standuri pline de culoare, fiecare încărcat cu o poveste aparte. Evenimentul a reunit producători locali, meșteri populari, antreprenori și instituții culturale. Organizatorii și-au propus să sprijine oamenii din regiune, să pună în valoare tradițiile și meșteșugurile noastre, dar și să ofere vizitatorilor șansa de a descoperi și aprecia autenticitatea produselor autohtone.
„Mă impresionează de fiecare dată”
Am întâlnit-o pe Alina, o vizitatoare fidelă a evenimentului. Zâmbea larg și își plimba privirea printre standuri, ca și cum fiecare obiect expus îi aducea o nouă bucurie. „Am fost la toate edițiile anterioare ale târgului și în fiecare an găsesc câte ceva care să mă impresioneze. E minunat că dezvoltăm în noi această parte a culturii și tradițiilor, pentru că, altfel, riscăm să le pierdem”, mi-a spus ea.
Un vis transformat în realitate
Pe partea dreaptă, în fața liceului „Vasile Alecsandri”, un stand plin de culori mi-a atras atenția. Acolo am cunoscut-o pe Rodica Costru, o tânără originară din Nisporeni, care modelează bijuterii artizanale din lut polimeric. Era pentru prima dată când participa la târg și se simțea vizibil emoționată. „Am început acum patru ani. Lutul polimeric seamănă la consistență cu plastilina, dar după ce se călește devine foarte rezistent și ușor. Așa am reușit să fac bijuterii inspirate din semnele portului popular și din natură”, mi-a povestit ea cu entuziasm. Atragem ambele atenția la un domn din târg îmbrăcat într-o cămașă ornamentată frumos. Rodica îmi explică ce semnifică ornamentele de pe ea, iar eu o admir, deoarece sunt prea curioasă să aflu și mai mult despre fiecare semn în parte.
Rodica a studiat Sociologie și Marketing, dar, după cum mi-a mărturisit, pasiunea pentru modelarea bijuteriilor a învins. „Am înțeles că nu pot trăi fără această artă și am decis să îi dau o șansă. Fiecare bijuterie pe care o fac poartă o bucățică din sufletul meu”, mi-a spus ea, arătându-mi o pereche de cercei în formă de floricele albe de liliac.
Larisa în lumea jucăriilor
Pe Larisa am observat-o cu greu după mulțimea de jucării care o înconjura. La ea, de fapt, am văzut că se adunase și toți copiii. Nu e de mirare: Larisa Bogomaz croșetează jucării care îți fură instantaneu inima – albinuțe, broscuțe, păpușele, puișori și încă o sumedenie de feluri. „Croșetez deja de patru ani. Nu am un stil preferat, îmi place să fac de toate”, mi-a spus ea zâmbind, în timp ce o fetiță se uita lung la un peștișor croșetat de pe masă.
Larisa a observat o schimbare între edițiile târgului: „Anul trecut am avut mai puțini vizitatori, dar vânzările au fost mai mari. Acum, deși sunt mai mulți oameni, vânzările sunt mai modeste. Totuși, organizarea este deosebită și vin mereu cu drag.” M-am bucurat să aud asta, pentru că optimismul ei părea să aducă la stand nu doar clienți, ci și o energie bună, contagioasă.
„Zmeura noastră” – fructe, povești și lichioruri
Un alt popas l-am făcut la standul „Zmeura noastră”, unde m-a întâmpinat cu zâmbet larg Ina Macovei. Familia ei cultivă zmeură de peste zece ani, iar de curând au început să prepare și lichioruri din fructele lor. „Avem șase sortimente: zmeurată, vișinată, din cireșe negre amare, coacăză roșie, coacăză neagră și căpșună. Cele mai populare rămân însă zmeurata și vișinata”, mi-a spus Ina, oferindu-mi să gust un lichior de coacăză neagră. Recunosc, mi-a plăcut. Era mult prea aromat și dulce.
Am aflat că rețeta este una veche, transmisă în familie, iar metoda de preparare diferă puțin în funcție de fruct, mai ales prin timpul de macerare. Plantațiile lor se află în raionul Râșcani, iar începuturile au fost modeste – doar două hectare de zmeură. „Ideea de a face lichioruri ne-a venit întâmplător, la un alt târg. Cineva ne-a sugerat să diversificăm produsele, și iată-ne acum aici”, a adăugat Ina.
Prisaca Vulpii – dulceața mierii și taina urzicii
Cel mai mult am stat la Prisaca Vulpii, un stand care te cucerea prin diversitatea produselor: de la miere de salcâm, rapiță, tei, salvie sau floarea-soarelui, până la tincturi de alcool cu albine, ceaiuri din plante medicinale și lumânări din ceară naturală. Acolo i-am cunoscut pe Sergiu și Veronica Vulpe, care mi-au vorbit cu pasiune despre muncă și tradiție. „Participăm la acest târg de patru ani și e o bucurie să vedem că oamenii ne caută produsele. Aici nu vindem doar miere, vindem sănătate și tradiție”, mi-a spus Sergiu.
Produsul lor de rezistență este însă mierea cu urzici – o combinație surprinzătoare și unică în Republica Moldova. Am gustat și eu: la început am simțit dulceața mierii, dar, după câteva clipe, aroma urzicii și-a făcut simțită prezența discretă, dar intensă. „Această combinație are efecte antiinflamatoare, ajută în afecțiuni reumatice, respiratorii și chiar în probleme urinare. Recomandăm o linguriță dimineața și seara, pe stomacul gol, cu circa jumătate de oră înainte de mâncare”, mi-a explicat Sergiu. Am înțeles atunci că standul lor nu era doar despre produse apicole, ci despre o adevărată filozofie a sănătății naturale cu ajutorul mierii.
Divinul Ungheni – cartea de vizită a orașului
Nu puteam pleca fără să trec pe la Vinăria Ungheni, simbolul orașului și locul unde s-a născut celebrul Divin Ungheni. Reprezentanții vinăriei mi-au povestit că fabrica are o tradiție de peste 80 de ani și se numără printre principalii producători de divinuri din Republica Moldova. Am admirat sticle cu forme speciale – unele în formă de vioară sau „Mărioara” – adevărate opere de artă. Am aflat, de altfel, și care e cel mai tare divin al lor.
Mi-a plăcut sau nu la târg?
Pe lângă toate acestea, târgul a fost un amestec de gusturi și tradiții: tăiețeii de casă „Cuca”, sucurile și fructele de la „Trei Bobițe”, pâinea și produsele de panificație, cărnurile afumate, cămășile tradiționale, obiectele din lemn, sticlele decorate, uleiurile presate la rece sau produsele din levănțică. Fiecare stand aducea cu el o poveste și o bucățică din sufletul celor care le-au creat.
Am plecat de la târg cu sacoșa plină, dar mai ales cu inima plină. Am cumpărat cercei din lut, am gustat miere cu urzici și lichior de coacăză, am stat de vorbă cu oameni care își urmează pasiunea și care dau viață tradițiilor. Iarăși mă conving că Ungheni, într-adevăr, e locul unde fiecare își țese norocul.
