Din nou discutăm cu un tânăr interesant, sincer, pasionat, perseverent, conducător al unei întreprinderi de taximetrie din Ungheni, Veaceslav Cernei.
— După ce în taxi s-a născut un copil, despre serviciul dvs. a aflat întreaga republică. Cineva dintre voi a spus că șoferii ar fi pregătiți de situații asemănătoare. Special îi învățați așa ceva?
— Nu pot spune că îi instruim, dar în fiecare sâmbătă organizăm consfătuiri cu angajații la care, de obicei, discutăm ce a avut loc la serviciile asemănătoare, de exemplu, din Chișinău sau România, vorbim despre situațiile neprevăzute, cum trebuie de procedat, cum să ne comportăm.
— De unde sunteți, cum ați decis să deschideți o întreprindere care exista deja în Ungheni, în plus, chiar sunt mai multe?
— Nici serviciul nostru nu e nou, activăm de cinci ani. Eu m-am născut în satul Sinești, copilăria mi-am petrecut-o la Boghenii Noi, am absolvit școala în orașul Cornești, apoi am învățat la o școală profesională, am făcut serviciul militar la hotar, după care am plecat la lucru în Rusia, unde lucram și învățam, astfel am devenit inginer. După 8 ani m-am întors acasă și acum locuiesc cu familia în Ungheni.
— Povestiți-ne despre soția dvs.
— E o femeie foarte bună. E originară din satul Măgurele, de unde e mama mea și unde mă duceam destul de des. Ce-i drept, am observat-o abia după ce m-am întors din armată. Pe urmă am lucrat împreună în Moscova, aveam salarii bune, dar toate erau temporare, doream foarte mult acasă, în Moldova. Avem un fiu care în curând va împlini 12 ani și două fetițe de 10 și 6 ani, suntem părinți foarte fericiți.
— De ce ați ales taxiul?
— La început am lucrat în domeniul agriculturii, am investit mulți bani, dar eficiență nu era. Am vândut tot și am început să fac comerț, aveam un magazin mic, dar nu era ceea de ce avea nevoie sufletul meu. Acum am taxiuri în Ungheni și Cornești, la început planificam doar Corneștiul, dar solicitările acolo nu sunt ca la Ungheni. De la bun început am avut o echipă foarte bună, niște băieți atât de minunați, încât nici nu m-am așteptat.
— De ce ați avut?
— Toți sunt tineri, deștepți, de aceea unii au mers mai departe, alții lucrează la poliție, la vamă. De fapt, la taxi nu se rețin mult, nu rezistă nervii și nu de aceea că se lucrează 24 de ore din 24, e o muncă care cere responsabilitate, ci faptul că pasagerii sunt diferiți, dar despre asta nu vreau să vorbesc.
— Ce vă lipsește azi?
— Stabilitate. Vreau să ni se permită să lucrăm în liniște, dar la noi, se pare, sunt cele mai multe servicii ce se ocupă de controale. Încredere? Cred că este, am și planuri, vreau ca întregul parc să aparțină întreprinderii, deoarece acum el e al nostru în proporție de 70%, atunci va fi mai ușor de lucrat, vor fi cerințe mai riguroase, în primul rând, față de noi. Avem ateliere, avem garaje, ce-i drept, deocamdată le luăm în arendă, avem specialiști care se ocupă de automobile. Vrem ca totul să fie al nostru, să nu depindem de nimeni.
— La vârsta dvs. ați obținut ceea ce, cum se zice, dă Doamne fiecăruia.
— Întotdeauna îți dorești ceva mai mult, deși consider că am obținut ceea la ce visam de mult și la ce speram.
— Aveți hobby?
— Apicultura, de care ne ocupăm cu toată familia. Prisaca se află la Măgurele, mai departe de mașini și civilizație. Am început cu două familii. Când mă duc la albine am un sentiment uimitor, devin foarte calm. Lucrezi șapte zile, dar două le petreci la prisacă și devii alt om. Am văzut albine la un cunoscut din Cornești, mi-au plăcut, cu toate că m-au înțepat de câteva ori, în schimb, am înțeles că nu am alergie și am hotărât să cumpăr de la el. La început soția era împotrivă, apoi și-a dorit și ea.
— Sunteți mulțumit de sine, de afacerea dvs.?
— Da, când îți reușește ceea ce ai vrut. Să luăm chiar faptul că, câteva săptămâni în urmă, am deschis o rută în orașul Cornești. M-am ocupat de acest lucru din 2014, dar nu reușea ba una, ba alta. Dar acum am verificat chiar eu ruta, stațiile și am văzut că oamenii sunt mulțumiți și recunoscători.
