În orașul Chișinău au apărut semne de stradă în memoria victimelor nazismului. Ele sunt numite „pietre de poticnire” (tradus din germană „Stolpersteine”), transmite IPN cu referire la site-ul Comunității Evreiești din Republica Moldova.
Pietrele comemorative sunt mici plăci de alamă, cu dimensiunea 10 x 10 centimetri, montate direct pe trotuar lângă clădiri rezidențiale, universități și birouri. Pe ele sunt scrise numele oamenilor, anul nașterii lor, precum și data și locul decesului. De regulă, sunt lagăre de concentrare din Germania, Polonia și Republica Cehă. Toți acești oameni au trăit sau au lucrat cândva în clădiri lângă care sunt instalate „Stolpersteine”.
Proiectul „Pietre de poticnire” a început în Moldova în iulie 2018, atunci primele două astfel de plăci commemorative au fost instalate la Chișinău. Una se află pe strada Alexandru cel Bun, 17. Pe ea este scris numele lui Moise Berland, născut la 23 iulie 1885 la Chișinău. Între cele două războaie mondiale, Moise s-a refugiat în Franța. Deja în Franța, a fost arestat și trimis în lagărul de concentrare Drancy de lângă Paris, care a servit drept punct de tranzit pentru trimiterea în lagăre ale morții. Pe 7 martie 1944, un tren l-a transportat pe Moise Berland la Auschwitz Birkenau, cunoscut și sub numele de Auschwitz. Această tabără a devenit ultimul său refugiu.
A doua „piatră de poticnire” se află pe strada Armenească, 27, unde locuia Bunia Bron. A locuit acolo cu mama ei și a fost arestată și apoi condamnată la moarte în 1941. Avea 51 de ani. Copiii ei au reușit să supraviețuiască. În 1946, nepotul Buniei, Igor Bron, s-a născut într-o casă din Armenia. A locuit în casa bunicii sale până în anii ’70.
Recent, Comunitatea Evreiască din Republica Moldova a instalat încă patru astfel de pietre comemorative. Plăci cu numele victimelor nazismuli au apărut pe trotuarul străzii Șcușev, 42. Benjamin-Hersh Bragar s-a născut la Chișinău în 1880. Era un negustor bogat, bijutier și ceasornicar. Familia Bragar locuia cu copiii pe str. Șciusev, 42: fiul cel mare, Yitzhak Bragar, fiica mijlocie, Claudia și fiica cea mai mică, Felicia. Conform Arhivei Victimelor Holocaustului Yad Vashem, Benjamin-Hersh Bragar și familia sa au devenit victime ale crimelor naziste, după ce acești oameni au fost deportați în regiunea transnistreană, unde au fost uciși în 1941. Doar Claudia Bragar a reușit să evite arestarea, după ce a vizitat un vecin creștin, care i-a agățat o cruce pe piept și a declarat-o parte a familiei sale. Claudia a supraviețuit ororilor Holocaustului și după război s-a stabilit la București, unde a murit în anii ’70.
Potrivit Comunității Evreiești din Republica Moldova, proiectul „Pietre de poticnire” este o modalitate de a studia și păstra istoria. Problema predării Holocaustului în școlile din Moldova a fost discutată de mult timp. De câțiva ani, Republica Moldova a primit recomandări de la Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și alte organizații internationale să revadă reflectarea acestui subiect în programele școlare. Holocaustul este menționat în manuale doar de două ori: în clasele a 9-a și a 12-a, iar aceste subiecte nu ocupă mai mult de jumătate de pagină. Chiar și la Facultatea de Istorie și Filosofie practic nu se studiază Holocaustul pe teritoriul Moldovei.
Comunitatea Evreiască din Republica Moldova menționează că proiectul „Pietre de poticnire”, care a devenit un memorial paneuropean, reprezintă o altă oportunitate de a atrage atenția tinerilor ca să studieze Holocaustul, astfel încât evenimente tragice similare să nu se repete în viitor.
