Într-adevăr, îți vine să scoți pălăria în fața talentului poporului nostru, răbdării lui, priceperii de a supraviețui în condiții dificile, de a găsi o ieșire, s-ar părea, în situații disperate. E destul să ne amintim detergenții, lenjeria de pat și prosoapele împărțite pe la întreprinderi, produsele lactate și pastele în loc de pensii, sobele la etaje în anii 1999-2003, salariile sub formă de bomboane, salam și propriile produse, închiderea întreprinderilor și deschiderea lor imediat, dincolo de gard, cu forma de proprietate modificată, plecarea peste hotare în căutarea unui loc de muncă și a unui câștig. Probabil, oricine poate aduce astfel de exemple.
Nu încetez să mă minunez. Acum, în ceea ce privește că mulți reușesc să facă bani grei din nimic. Se pare că tocmai pentru acest „din nimic” oamenii devin membri ai tot felul de partide, tind cu insistență să fie șefi, deputați. Deși în ultima vreme luptătorii profesioniști cu corupția au început dintr-o dată să smulgă din rândurile celor care știu a trăi luxos pe bani „din nimic” câte 1-2 persoane și să le trimită în birourile anchetatorilor, în sălile de judecată. Desigur, nu se poate să nu apară întrebarea, unde au fost acești băieți atâția ani, ce au așteptat, poate au adunat dovezi incriminatorii? Se înțelege că fără ele nu dai năvală într-un birou, nu-l duci pe stăpânul său cu „gardă de onoare” acolo de unde, nu este exclus, poate reveni peste vreo zece ani. Dar… de ce ceea ce ar trebui să insufle încredere — în țară se duce lupta împotriva corupției, furturilor, delapidărilor, tenderelor șmechere – trezește îndoială, de parcă s-ar desfășura după un scenariu bine regizat. Dacă un astfel de scenariu ar fi fost întocmit pentru dezvoltarea republicii noastre, atunci de mult ne-ar fi invidiat până și locuitorii Principatului Monaco.
În acest caz, ne rămâne să regretăm un singur lucru – că toate aceste rețineri și condamnări nu-i învață nimic pe ceilalți funcționari. Probabil, dorința de a trăi la superlativ, a avea câteva case, trei-patru apartamente, tot atâtea mașini, o duzină de terenuri, a pleca la cele mai prestigioase stațiuni balneare, a asigura viitorul copiilor și nepoților e prea mare, sau speranța că poate s-a trece, uite ce venituri au alții – încearca de află de unde – și muncesc mai departe, scriu legi noi, inventează reformele ordinare, jură dragoste față de țară și poporul pe care nici nu-l observă, nu știu despre problemele lui, probabil, pur și simplu nu cred în ele.
Cum poți vedea oamenii, viața lor din birouri cu pază la ușă, inclusiv cu detector de metale, din spatele gardurilor palatelor, de pe fereastra automobilului de serviciu sau celui personal care zboară ca vântul, având venituri de milioane de lei – vedeți, cine muncește, acela câștigă. Apropo, cum s-a priceput poporul nostru să aibă în slujba sa patru milionari?
Din păcate, închisoarea nu-i mai sperie nici pe funcționarii de nivel local. Este adevărat, ei au tarife mici — uneori 200-300 de lei – de aceea, se vede, nici nu se tem.
