Secția Cultură și Turism Ungheni în 2023 realizează un amplu proiect „Râul PRUT – cercetare, actualizare şi valorificare”, implementat de către Secția Raională Cultură și Turism Ungheni în parteneriat cu Muzeul de Istorie şi Etnografie din mun. Ungheni şi ziarul „Unghiul”. Una dintre activități este și concursul raional de narațiuni orale tradiționale „Apele mici fac râurile mari”. Publicația „Unghiul” în calitate de partener în proiect va publica lucrările.
Asemeni firului Ariadnei, pornim și noi ghidați de firul amintirilor și al dorului spre Râpa de la Hrubă, acolo unde au rămas tupilate trăirile copilăriei noastre printre tufele de „turiță” și „scăieți”. Aceste plante rău mai erau „declinate” de mamele ori surorile mai mari, deoarece anume ele „descurcau” pantalonașii noștri după o zi petrecută prin această râpă, căci cum se auzea „glasul roților de tren”, alergam în vale, la Hrubă. Anume peste Hrubă trece calea ferată și noi ne „aciuiam” în ea, căci în hrubă răsuna cel mai tare „întrecerea” sonoră dintre „șuieratul” trenurilor și al nostru, iar ecoul acestei „întreceri” se rostogolea la vale, până peste Prut. După acest efort, oprirea era la izvor unde ne „dregeam” glasurile, și desigur, ne și răcoream alergând prin apa izvorului ce „șerpuia” la vale, prin hrubă, spre bătrânul Prut, care se vedea ca-n palme, dar care era împrejmuit de-un gard ghimpos de care nu aveam voie, nici în „ruptul capului” să ne apropiem.
Dar să revenim la Izvorul de la Hrubă, care este încă o mărturie ale acelor vremuri, având dintotdeauna o apă bună, răcoritoare, moale „numai bună pentru ghilit”, vorba gospodinelor din sat. Așa și l-au „botezat” petreștenii – Izvorul de la Hrubă, căci anume prin Hrubă trece pârăul izvorului și se varsă în râul Prut.
Acest izvor a fost descoperit și amenajat de tatăl lui moș Ion Rusu, bunelul lui Andrușa (Căsoi). El era berbecarul satului și anume prin acele locuri pășteau berbecii. Pe lângă acest izvor era și este multă humă bună, care era folosită de bunicuțele noastre și ca tratament, dar și ca vopsea pentru cuptiorușe, prispe. Izvorul a fost sursă de apă de potolit setea și pentru prășitorii terenurilor învecinate (Informator: Mihail Starașciuc, 65 ani).
Se știe că în trecut petreștencele țeseau toată iarna prosoape și când venea vara și erau zile frumoase, dar nu dogorâtoare, își puneau desaga cu prosoape în spinare, covețile în mână și se îndreptau spre izvor. Numaidecât mergeau cu ele și copilițele, care le dădeau „o mână de ajutor” și cel mai important, anume de la asemenea „reuniuni” aflau ele adevăratele valori și norme ale vieții satului. Gospodinele veneau în grup „la ghilit” prosoapele, să le fie mai cu spor și mai vesel. Anume, la asemenea munci, se depănau amintiri, se cânta, se glumea, acolo nevestele își mai descărcau sufletul, mai puneau „țara la cale” (Informatoare: Silvia Poiană, 66 ani).
Tot prin preajma izvorului veneau și copiii, care locuiau prin acea parte de sat, cu vacile la păscut, mai ales în zilele când ele nu mergeau la cireadă. Era și loc de joacă, mai des în zile de sărbătoare, când puteau să se joace cât e ziulica de mare, nici mâncare nu căutau, or setea și-o potoleau la izvor. Ce bucurie pe capul copiilor, când, în dricul zilei, venea câte o gospodină, care era cu rândul „la lapte” și care aducea mâncare pentru ciobani, căci nu departe era și „stână lui Buflea” și gospodina neapărat „întindea mâna” cu ceva gustos și copiilor. Anume ciobanii și aveau grijă de acest izvor ca să nu se astupe, căci el izvorăște din partea de jos a râpei și când ploile erau mari, din mal se rupeau bucăți de pământ și ei aveau grijă ca izvorul să nu se „ascundă”.
Or, apa este atât rodul pământului, cât și al cerului. Ea, apa, mereu este prinsă în hora rotită între Cer și Pământ, din care sporește din mila Domnului pentru noi, oamenii. La hora Apei, anume omul trebuie să se prindă neapărat, dar totuși ținând cont de voia apei, căci ea, apa, se poate ascunde în străfunduri pentru totdeauna, ori poate sta pitită printre nori și o vară întreagă, în care Măritul Soare să-și facă toate „mendrele”, pârjolind culturile, pășunile, secând izvoarele. Și doar din vrerea Domnului, apa să cadă, ca o mană cerească. Drept crez: în fiecare strop de apă, se oglindește Cerul.
În prezent, la inițiativa Formației Folclorice „Datina”, cu susținerea Primăriei comunei Petrești și, desigur, a oamenilor de bună credință se întreprind lucrări pentru a menține în viață Izvorul de la Hrubă.
