Azi facem cunoștință cu un tânăr foarte simpatic și deștept, economist la SRL „Prog-Agroter”, Valea Mare, Iurie Vrabie.
— Numele Vrabie obligă să fii cel mai bun.
— Apropo, la școală am învățat bine nu de aceea că eram Vrabie, ci fiindcă așa am fost educat: trebuie să depun eforturi maxime, să fiu primul, inclusiv un om bun, să am cele mai bune rezultate.
— Cred că nu e simplu.
— Nu e ușor, dar aveam motivare, am învățat la liceul „Ion Creangă”, clasa noastră era puternică, exista o concurență sănătoasă, care pentru mine atunci însemna să am cea mai mare notă medie. În plus, am o fire de luptător, eram interesat să particip la olimpiade, să mă întrec, să lupt, să înving.
— Agricultura e rezultatul educației de acasă?
— Nu, nu. Da, mama e profesoară, directoare de liceu, ea întotdeauna îmi spunea să aleg în viață ceea ce îmi place. Nu contează dacă voi fi jurist, medic, avocat, principalul e să-mi placă. Până pe la 17-18 ani nici nu voiam să aud de agricultură, am văzut cum lucra tata, venea acasă pe la ora 22.00, vara plecam la mare cu mama sau cu altcineva. Am fost admis la Academia de Studii Economice, am văzut care e situația, ce înseamnă să lucrezi și să fii independent, ce îmi place. S-a dovedit că agricultura este cea mai apropiată și îmi place. Am mai înțeles că nu e necesar să cunoști totul despre agricultură, ci să fii un manager bun, să angajezi un agronom competent pe care să te poți baza și să îi achiți salariul respectiv. După studii, am lucrat la o companie din Chișinău, apoi tata a spus că are nevoie de un ajutor. Am vorbit cu el despre pozițiile de lucru, despre obligațiile fiecăruia și acum lucrez ca economist alături de un agronom bun, sunt foarte utile lecțiile lui practice fără teorie.
— Teoria, probabil, nu prea se potrivește cu practica noastră.
— Ea într-adevăr nu prea corespunde, deoarece în sectorul agrar apare ceva nou în fiecare an. Eu frecventez multe traininguri, cursuri și presupun că pentru ceea cu ce se ocupă întreprinderea noastră sunt pregătit sută la sută.
— La traininguri vin mulți tineri?
— Cam 20 la sută, în temei, copii de fermieri, care, cred eu, vor prelua afacerea de familie. Agricultura nu se va ține pe garda veche, deoarece se schimbă condițiile de muncă. Suntem considerați o țară din lumea a treia, cu toate acestea, în agricultură sunt multe schimbări. Peste câțiva ani va fi nevoie doar de specialiști-profesioniști care vor primi salarii înalte.
— Aveți acum nevoie de limba engleză?
— Am absolvit facultatea relații economice internaționale în limba engleză. După ASEM, am făcut acolo masteratul și în paralel învățam la Universitatea Agrară, pe care nu am absolvit-o, deoarece nu vedeam sensul în studierea teoriei inutile fără tehnologii moderne. Ceea ce ne învățau nu se mai folosește la întreprindere de prin anii 90. Desigur, cunoașterea limbii e necesară. Procurăm semințe, fertilizanți, utilaje agricole peste hotare și distribuitorii organizează diferite traininguri, deseori în limba engleză. Vin specialiști vestiți de peste hotare, experți care citesc lecții utile de asemenea în engleză. În plus, am decis să studiez germana, frecventez cursurile. E rău că toți cei care învață împreună cu mine doresc să plece peste hotare.
— Situația tinerilor vă îngrijorează?
— E globalizare și nu statul e cel care trebuie să se gândeasă, ci fiecare să decidă ce să facă și unde să lucreze. Nu poți impune omul să muncească pentru 4000-5000 de lei, fiecare are cerințele sale.
— De obicei e învinuit statul.
— Nu sunt atât de informat și nu văd care ar putea fi soluția pentru tineri. Consider că tinerilor care doresc să lucreze în agricultură li se plătește bine. La noi lucrează un tânăr care a absolvit universitatea, i s-au creat condiții bune, înreprinderea îi achită gazda, a procurat un automobil de serviciu. Cred că va rămâne să lucreze la noi. Tata sprijină în mod deosebit specialiștii tineri și competenți.
— Întotdeauna sunteți de acord cu tata?
— Nu, în fiecare zi discutăm, analizăm. Eu văd lucrurile mai simplu, nu acord prea multă atenție unor probleme, când au apărut, mă strădui să le soluționez. Dacă s-a defectat o piesă de schimb, trebuie să cumperi alta. În genere, ne înțelegem unul pe altul, nu există situații când el e șeful, iar eu – subalternul. Eu îl ajut, cred că îi ușurez viața, sunt gata de toate lucrările chiar dacă va dori să ia o pauză.
— Tata știe?
— El știe că eu îi calc pe urme. De multe chestiuni mă ocup în mod independent, le soluționz singur.
— Veți avea timp pentru familie?
— Voi avea, acum e cu mult mai simplu să organizezi munca, chiar de la distanță, noi spre asta mergem. Ce-i drept, pentru a obține ceva în viață se cer anumite sacrificii. Dar acum îmi place totul, vreau să obțin multe și am deja succese.
