Pandemia provocată de coronavirus a determinat ca începând cu data de 11 martie elevii să nu mai frecventeze școlile, respectiv, instituțiile de învățământ din Moldova s-au orientat spre lecțiile online. Specialiștii au căutat diferite soluții, iar profesorii au descoperit platforme prin care pot face lecții în timp real cu elevii, astfel la data de 16 martie a fost implementat procesul educațional la distanță. După o lună și jumătate de la lansarea acestuia, aflăm care sunt rezultatele, impedimentele și performanțele obținute de elevii și profesorii din raionul Ungheni de la Iulia Pancu, șefa Direcției Educație.
— Noua modalitate de predare ne-a luat pe toți prin surprindere, începând de la elevi, părinți și până la profesori. În calitate de șefă a Direcției Educație cum vedeți acest proces? Ce impedimente sau rezerve avem la acest capitol?
— Eu consider că, chiar dacă mai sunt unele rezerve (pregătirea insuficientă a profesorilor, lipsa resurselor electronice, ș.a), învățământul la distanță devine tot mai calitativ, elevii formându-și abilități de autoînvățare, iar profesorii – competențe digitale avansate. Dar evident că acest lucru nu-l putem spune despre colectivele din școlile cu majoritatea profesorilor pensionari. Mă tem că acolo, practic, nu putem vorbi de calitate în instruire, mai ales la disciplinele de bază. În treapta gimnazial-liceală, elevii s-au implicat și ei în crearea grupurilor clasei pentru anumite discipline școlare. Un suport real au fost și lecțiile televizate,care ulterior erau analizate cu elevii. La fel și lecțiile filmate la fiecare clasă au fost utilizate de cadrele didactice din raion.
— Cunoaștem că o bună parte din profesori nu au competențe digitale cum a fost soluționată această problemă? Au fost organizate careva cursuri pentru acești profesori?
— Din totalul celor 1012 cadre didactice din instituțiile școlare din raion, au fost formați în vederea desfășurării învățământului la distanță 974 persoane, ceea ce constituie 96,24%. Tot odată 38 persoane nu au fost instruite conform cerințelor și urmează a fi instruiți de către profesorii de informatică din instituțiile respective. Cele mai multe cadre neinstruite se regăsesc în LT ”M. Eminescu” – 7 cadre didactice; LT ”A. Pușkin” și LT ”Gh. Asachi” câte 5 persoane. În restul instituțiilor cu cadre neinstruite numărul lor variază de la 1-2 persoane. De menționat că în 30 instituții toate cadrele didactice au fost instruite, ceea ce denotă o responsabilitate sporită atât a cadrelor manageriale cât și a cadrelor didactice.
— Dar în privința dotării tehnice? În ce proporție elevii și profesorii din raionul Ungheni dețin echipamente și conexiune la internet?
— Asigurarea cadrelor didactice cu tehnică performantă este la nivelul de 93,7%. Dețin conexiune la internet 973 cadre didactice (145 la Moldcell, 110 la Moldtelecom (Unite) ceilalți la Orange). Dotarea elevilor cu tehnică (computere, laptop-uri, tablete, telefoane mobile digitale) este la nivelul de 92,34%. Referitor la conexiunea la internet din numărul total de elevi ce dețin tehnică performantă (10725 elevi) au conexiune la internet 10525.
— În ceea ce prevede desfășurarea procesului educațional cu care din cele 3 trepte: primar, gimnazial și liceal există o conlucrare mai bună între profesor și elev, dar în privința calității însușitei?
— După părerea mea, în treapta primară cu siguranță conlucrarea este mai bună. În primul rând, legătura cu părinții fiind mai bună, învățătorii au reușit mai repede să organizeze procesul. Au fost stabilite din start regulile și modalitatea de lucru. Elevii lucrează cu unul, maximum două instrumente digitale. Chiar dacă unii învățători nu poseda tehnologiile, reușesc la telefon să discute cu toți elevii ceea ce la treapta gimnazială sau liceală practic e imposibil.
— Dar în cazul claselor mai mari?
— În clasele mai mari e mai dificil, elevul e nevoit să se adapteze la regulile stabilite de 10-14 profesori, utilizând diferite instrumente digitale, diferite platforme educaționale. Diriginților le vine greu să organizeze sau să urmărească întregul proces (să vadă când fiecare profesor își organizează lecția, câți elevi au participat la fiecare lecție, ce instrumente, aplicații utilizează fiecare profesor ș.a.). Profesorii, în mare parte, deja se orientează spre două aplicații: Zoom pentru predare, explicare, iar Classroom îl folosesc pentru tema de acasă. E mai dificilă comunicarea cu profesorii care încă nu utilizează conferințele video, dar se limitează doar la predarea asincron: trimit sau recomandă filmulețe pe grupul clasei, apoi le propun exerciții din carte pentru a fi rezolvate.
Evident că aici, necomunicând cu elevii, ei nu-și pot da seama dacă au studiat sau nu tema, unde au întâlnit greutăți, care sunt neclaritățile, au realizat sau nu de sine stătător, iar elevii nu pot pune întrebări dacă nu au înțeles unele lucruri. Practic nu este controlat de nimeni timpul cât se află un elev în fața calculatorului, fie la conferințe video, fie că urmărește filmulețele recomandate, fie că face tema pentru acasă.
Totuși aș remarca și unele aspecte bune: atunci când îi verifică tema de acasă și apoi trimite răspuns elevului, profesorul nu pur și simplu corectează, dar de fiecare dată însoțește lucrarea de unele comentarii, explicații, astfel elevul primește un feedback mai amplu la lucrul realizat. Un alt avantaj cu privire la conferința video este faptul că elevul nu mai are susținerea colegilor și e nevoit singur să găsească răspunsul la întrebarea care i se adresează, fapt ce-l face să fie mai atent la ceea ce se întâmplă la ecran.
