Spectacolul „Iubește-te” al Centrului de Teatru din Moldova, regizat și jucat de o echipă talentată, a reușit să atingă inimile spectatorilor din Ungheni. Piesa, inspirată din lucrările lui Jean Cocteau și din poezia unghenencei Radmila Popovici, a adus în prim-plan tema demnității feminine și a rezilienței interioare. Alina Țurcanu, directoarea Centrului, ne-a împărtășit cum a fost receptat spectacolul în oraș, reacțiile surprinzătoare ale publicului și mesajele profunde pe care echipa de teatru dorește să le transmită comunităților din Moldova. Cu o sală plină și un public matur, pregătit să absoarbă mesajele pline de simboluri și emoție ale piesei, echipa a simțit o conexiune aparte, descrisă ca un dialog tăcut între scenă și spectatori. Spectacolul, parte a proiectului „Demnitatea Feminină: Transfigurarea prin Artă”, susținut de Ambasada Canadei, își propune să inspire atât femeile, cât și bărbații, să își redescopere forța interioară și să lupte pentru egalitate și respect. Totodată, Alina Țurcanu ne dezvăluie în acest interviu detalii despre turneu, impactul piesei asupra comunităților locale și planurile Centrului de Teatru pentru viitor.
— Cum a fost receptat spectacolul de la Ungheni comparativ cu alte orașe în care ați jucat până acum? Ați observat reacții diferite din partea publicului?
— De la intrarea în orașul Ungheni, ne-a încântat priveliștea care ni s-a deschis, cu un oraș ce impresionează prin arhitectura modernizată și curățenia evidentă a străzilor. Diverse statui din piatră ne-au întâmpinat de-a lungul centrului, adăugând o notă artistică spațiilor publice. Palatul de Cultură este o clădire impresionantă, echipată pentru a găzdui spectacole complexe, beneficiind de tehnologie scenică funcțională și de personal calificat. Toate aceste elemente, privite împreună, ne-au format o imagine foarte plăcută despre orașul Ungheni. Cât despre spectatori, am simțit o conexiune profundă între actori și public – acel tip de legătură pe care o simțim „cu spatele,” cum spunem noi în teatru. În acest turneu am susținut opt spectacole, iar publicul variază de la o localitate la alta. La Ungheni, însă, am avut un public matur, inteligent, pregătit pentru un spectacol complex. Îmbinarea dintre proză și poezie într-un spectacol dramatic, bogat în simboluri și diverse planuri existențiale ale eroinelor, necesită experiență de viață, lecturi profunde și un respect pentru actul artistic. Din fericire, am avut exact acest tip de public în sală și le suntem recunoscători nu doar pentru prezență, ci și pentru discuțiile valoroase de după spectacol. Am citit cu atenție chestionarele pe care le solicităm de obicei după spectacol și am fost profund impresionați de reacțiile publicului. Mesajul spectacolului a ajuns la inimile oamenilor, realizând astfel scopul proiectului „Demnitatea Feminină: Transfigurarea prin Artă”, susținut de Ambasada Canadei în Bulgaria, România și Republica Moldova.
— Care au fost cele mai frecvente reacții ale spectatorilor după reprezentațiile anterioare? A existat vreun moment special care v-a marcat?
— Reacțiile spectatorilor, pe lângă aplauzele de la final și buchetele de flori, le-am auzit atât de pe scenă, de la cei mai curajoși dintre ei, cât și le-am citit în chestionarele menționate mai sus. O componentă importantă a proiectului o reprezintă discuția cu publicul susținută de o expertă în egalitate de gen, care aduce informații esențiale despre drepturile și demnitatea femeilor. Această intervenție, amplificată de mesajul spectacolului „Iubește-te”, inspirat din piesa lui Jean Cocteau și poemele unghenencei, Radmila Popovici, poetă, textieră, actriță, generează reacții emoționante și autentice. Un moment special a avut loc după un spectacol. Deși afișul indică o limită de vârstă recomandată pentru spectatori, am avut parte și de mici spectatori. O fetiță de aproximativ 8-9 ani s-a urcat pe scenă la final pentru a cere autografe de la actrițe și a se fotografia cu ele. Am întrebat-o dacă a înțeles despre ce a fost spectacolul. Cu ochii în lacrimi și un zâmbet sincer, larg până la urechi, mi-a spus că da, povestind despre spectacol ca un adevărat adult. Relatarea ei a fost surprinzător de fidelă poveștii pe care am dorit să o transmitem. Am simțit că a meritat efortul de a ajunge în acea localitate, chiar dacă ar fi fost în sală doar această tânără domniță. Nu ne-am propus să umplem sălile, ci să atingem inimile celor prezenți, să invităm la dialog pe cei deschiși către artă, teatru și tema acestui spectacol. Fiecare spectator prezent în sală ne aduce bucurie, căci doar astfel putem schimba lucrurile – dialogând, reflectând și acționând împreună.
— În urma spectacolului de la Ungheni, ce impact sperați să aveți asupra comunității locale și care sunt mesajele pe care doriți ca publicul să le rețină?
— În acest proiect, ne-am propus să transmitem publicului – atât femeilor, cât și bărbaților prezenți la spectacol – un mesaj simplu, dar profund, unul de care avem nevoie zilnic: iubește-te! O spectatoare ne-a mărturisit că spectacolul pare dedicat mai ales bărbaților, după părerea ei, pentru a le revela suferințele trăite de femei atunci când trec printr-o despărțire. Multe femei se confruntă cu dificultăți în a depăși aceste momente și, din păcate, uneori cad în abisurile disperării. Este regretabil și de neacceptat ca, în secolul XXI – când accesul la informație, comunitățile de sprijin și specialiștii sunt la îndemână – unele persoane încă nu primesc ajutorul necesar în situații dificile. Vorbind despre demnitatea feminină, ne-am dorit să oferim femeilor prezente în sală câteva îndrumări esențiale: demnitatea înseamnă libertatea de a gândi și de a acționa în acord cu propriile valori și principii, de a decide asupra propriului corp, de a fi independente financiar, emoțional. Iar dacă se află într-o situație care le depășește, să găsească curajul de a cere ajutor. Statisticile privind violența domestică reflectă un prezent în care femeile încă poartă greutatea unui trecut patriarhal. Spectacolul aduce un mesaj de susținere și încurajare, îndemnând femeile să își găsească forța interioară pentru a merge mai departe, indiferent de problema cu care se confruntă. Noi nu am realizat un spectacol dedicat doar femeilor, mesajul nostru este perfect valabil și pentru bărbați, cărora le mulțumim pentru prezență și pentru faptul că au depășit stereotipurile de gen, au devenit promotori ai egalității de șanse, respect reciproc și sprijin pentru femeile care au nevoie de acesta.
— Ați primit feedback de la spectatori care v-au împărtășit cum i-a influențat spectacolul în viața de zi cu zi?
— Abordând un subiect sensibil, intim, femeile îmi scriu sau în privat mi se destăinuie, că au trecut prin acest proces dureros și chiar au fost la un pas de a se despărți de viață. De aceea, spectacolul ar fi bine să fie văzut de cât mai mulți oameni, discuțiile trebuie să continue, pentru a preveni cazurile de lunecare pe cărările disperării.
— Ce urmează pentru Centrul de Teatru din Moldova după încheierea acestui turneu? Aveți în plan alte proiecte care să continue promovarea drepturilor femeilor prin artă?
— Desigur, ne dorim să continuăm dialogul cu oamenii din localități, fie pe această temă, fie alta. Acest lucru poate fi posibil de realizat doar ajutorul partenerilor externi și interni, autoritățile publice, etc. În acest context țin să aduc sincere mulțumiri primarului municipiului Ungheni, domnului Vitalie Vrabie, pentru suportul acordat echipei spectacolului teatrului „Ion Creangă”, oferindu-ne transport tur-retur, pentru prezența la spectacol și atitudinea asumată față de problema pe care am abordat-o în spectacol. Președintelui raionului Ungheni – domnului Dionisie Ternovschi, domnului director Andrian Turețchi, pentru amabilitatea de a ne a pune la dispoziție cu titlul gratuit scena Palatului de Cultură, pentru ospitalitatea și grija de care a dat dovadă toată echipa primăriei din Ungheni în frunte cu doamna Victoria Bernic, Consilieră a primarului. Ne-am simțit acasă la baștina poetei noastre dragi, Radmila Popovici, a căror poeme au salvat eroina spectacolului de la moarte. Ne unește poezia, arta, iubirea. Să avem capacitatea de a conștientiza aceste valori umane și a le păstra cu sfințenie.
