Cartea „Istoria vie a satelor Drujba, Hârcești și Mînzătești”, apărută recent, poartă semnătura Elenei Cebotaru, șefa Bibliotecii Publice Drujba, și adună la un loc vocile, memoria și amintirile oamenilor care au trăit istoria pe viu.
„Mărturii din trecut, lecții pentru viitor” s-a născut din dorința de a păstra vie memoria unei lumi care dispare încet, dar care rămâne în inimile oamenilor. Este un proiect realizat în cadrul Programului Național „Acces la cultură 2025”, inițiat de Ministerul Culturii al Republicii Moldova.
„Ideea acestei lucrări a apărut în anii 2021–2022, din dorința de a lăsa satului Drujba o carte de suflet, la împlinirea celor 50 de ani de la fondare. La început, am cercetat istoria locului, legendele lui, felul în care s-a ridicat și a crescut. Dar curând am înțeles că cele mai prețioase file nu sunt cele din arhive, ci cele scrise în amintirile oamenilor care au trăit fiecare schimbare, fiecare încercare. Așa a venit firesc decizia de a include și Mînzătești și Hîrcești – satele din care mulți dintre locuitorii Drujbei își poartă originile și copilăria”, ne spune Elena Cebotaru.
Prin această lucrare și-a dorit să onoreze oamenii simpli, dar uriași prin puterea lor — oameni care au trecut prin război, foamete, colectivizare, deportări, alunecări de teren și, în cele din urmă, mutarea într-un sat nou. Ei au dus în spate o istorie întreagă și au păstrat-o neștirbită, doar prin felul în care au continuat să trăiască, să muncească și să iubească. Fiecare poveste deschide o fereastră spre viața de altădată: spre greutățile care au încercat oamenii, spre bucuriile mici care le-au luminat zilele, spre tradițiile și credințele care le-au ținut comunitatea unită. Împreună, aceste mărturii alcătuiesc un tablou viu al trecutului, un filon de emoție și adevăr care merită transmis mai departe. „În aceste pagini sunt adunate vocile a 15 oameni din satele Drujba, Mînzătești și Hîrcești, iar pentru a păstra autenticitatea, istoriile au fost scrise exact așa cum au fost spuse, cu limbajul și expresiile proprii fiecărei persoane, cu voci calde, tremurate, uneori dureroase, alteori luminoase, dar întotdeauna sincere”, ne specifică autoarea.
Cartea este, astfel, o punte de emoție între generații: un dar de la cei care au trăit vremuri grele pentru cei care astăzi își caută repere, rădăcini și sens în povestea comunității lor. Este o invitație de a ne privi trecutul cu recunoștință și cu respect.
Realizarea acestei lucrări a fost posibilă datorită sprijinului oferit prin Programul Național „Acces la cultură”, finanțat de Ministerul Culturii al Republicii Moldova.
