Istoria scrisă cu lacrimi în Siberii de gheață

Anul 1949, zorii zilei de 6 iulie au intrat în istorie ca o pată neagră, care avea să fie supranumită „tragedia neamului basarabean”. Raionul Ungheni nu avea să facă nici el excepție. Din satele sale sunt rupte de la vatră familii întregi. Singura și marea lor „greșeală”, aceasta fiind și sentința care aveau să o înțeleagă tocmai în Siberii de gheață – că sunt gospodari, că au lucrat de zori și până în noapte la bucata de pământ lăsată moștenire sau cumpărată pentru a-și întreține familiile. O astfel de istorie scrisă cu lacrimi, am putea spune chiar cu sânge și cu prețul vieții, a trăit și familia Vladei din Chirileni.

O nenorocire nu vine niciodată singură

Tot ce a trăit în Siberia o fetiță de doar 11 ani împreună cu familia ei, avea să-mi povestească fiica acesteia Elena Vladei, după soț Gîdilica.

„Mama Tatiana s-a născut la 3 octombrie 1937 în familia lui Ion și a Elenei Stârcu din satul Chirileni, fiind cel de-al patrulea copil, de altfel, și mezina”, îmi spune pentru început Elena.

Cel mai mare copil în familia Stârcu este Vasile, născut în ianuarie 1928, urmat de Varvara (2 august 1933) și Maria din 12 septembrie 1935.

„Tatăl ei și bunelul meu, Ion Stârcu, a participat la cel de-al doilea război mondial, fiind rănit grav se întoarce de pe front și moare în 1944, acasă, și atunci când erau comemorați eroii căzuți pentru apărarea patriei, adică la 9 mai, bunelul meu nu era pomenit, dar bunica se ducea la acel monument și punea câte o pomană și o lumânare. Mama a rămas orfană de tată la vârsta de șapte ani”, povestește cu amărăciune Elena Vladei,
Bunica Elena îngrijea de una singură de desetinele de pământ, ajutată fiind de copii. Achita o rentă anuală, îl susținea financiar pe fiul Vasile, care își făcea studiile la pedagogie… Ca mai apoi, în zorii zilei de 6 iulie 1949, la ora 4 dimineața, „călăii” înarmați să intre în gospodăria ei, văduvă cu patru copii, s-o maltrateze și s-o exileze în ținuturile Siberiei.

Mama Elenei terminase clasa a patra și avea unsprezece ani împliniți atunci. După trimiterea forțată la capătul pământului gospodăria Elenei Stârcu a fost distribuită de demnitarii acelor vremuri, fiind sustrase toate bunurile agonisite. „În casa bunicii Elena au instituit școala primară și biblioteca, în casa a doua, cea „bătrânească”, au făcut „kuzniță”, adică fierărie”, spune interlocutoarea mea. „În primul an de Siberie decedează Vasile, la doar 22 de ani, unica speranță a bunicii. În regiunea Polgova-Kurgan, unde au fost deportați, nu exista școală, astfel toți de la copil la matur au fost puși la muncă istovitoare Primul an mama Tatiana muncește la păscutul oilor, ajutor de tractorist. Au urmat ani de muncă grea și chinuri groaznice”, cu lacrimi în ochi aceasta continuă istoria.

O revenire în țară demnă de un roman

„Știți, mama mea a evadat din Siberia. A reușit să fugă!”, spune Elena. Acest lucru s-a întâmplat în noiembrie 1955. Vine în Moldova. La Pârlița o întâlnește un medic, rudă de-a lor, și atunci când o vede îi spune: „La ce ai venit?”. Tânăra tace de la gară și până la Chirileni și se duce direct la bunica ei de pe tată, Natalia Stârcu, care rămăsese oloagă, de una singură în sat. În rest, nimeni din rudenii nu î-ar fi propus să trăiască la ei, temându-se să nu-i deporteze, să nu aibă probleme cu autoritățile. Se angajează la lucru în câmp doar pentru te miri ce ca să nu moară.

Tot Tatiana avea să-și întoarcă în Moldova și restul familiei. Ea face nenumărate drumuri la Chișinău și perfectează actele la instituțiile centrale din capitală, făcând chemare acasă bunicii Elena și surorilor Varvara și Maria. În primăvara anului 1956, după șapte ani de Siberie, se întoarce bunica acasă cu fiicele sale. Trăiesc în propria casă și achită la ”selsovet” lunar o chirie în valoare de 15 ruble.

O poveste cu final fericit

„La 21 octombrie 1957 mama își înregistrează căsătoria cu Diomid Vladei, născut în 1934. Tata Diomid a rămas la vârsta de doi ani copil orfan. Bunelul Mihail s-a recăsătorit și tata a fost crescut de mama vitregă care l-ar fi urât de moarte chiar de la prima întâlnire, deoarece era o gură în plus, pentru că aveau 6 copiii ai lor. Tata se deosebea de ceilalți nu numai prin tenul feții, dar și prin faptul că era un copil deștept, harnic, ascultător. El a muncit șofer în gospodărie și strungar, fiind șeful atelierului de reparație”, povestește mai departe Elena Vladei.
Părinții Elenei au avut o căsnicie frumoasă. Pe lângă greutățile pe care le-au avut – mama a suferit patru intervenții chirugicale – în această familie s-au născut patru copii. Cel de-al doilea a murit în prima lună de la naștere, în viață rămânând Catiușa din 1959, Lenuța din 1961 și Ionel din 1963.

Tatiana Stârcu-Vladei nu a avut studii, a muncit la lucrările agricole, însă a fost o gospodină bună, a știut să gătească gustos, să croșeteze, să împletească, să prelucreze lâna, realizându-le copiilor ei diferite obiecte manuale de o frumusețe rară.

În familia Vladei a domnit buna înțelegere, respectul față de celălalt, acest lucru fiind confirmat de mulți oameni din Chirileni. Părinții le-au dat copiilor lor tot ce-au avut mai bun, mama s-a străduit să le cultive dragostea față de Creatorul nostru, bunul Dumnezeu, iar ambii i-au învățat să muncească foarte mult, să iubească frumosul, să facă bine.

Ambii soți Vladei au fost bolnavi de o maladie incurabilă, plecând prea devreme în lumea celor drepți. Bucuriile lor le-au fost urmașii, cei trei copii, care le-au adus și mai mare fericire, creând fiecare în parte familia sa. O dragoste deosebită au avut pentru nora Lenuța, ginerii Anatolie și Vasile. Au iubit la nebunie cei cinci nepoți: Ala, Doinița, Aurica, Serghei și Veronica.

Au plecat în lumea celor drepți împăcați cu sufletul, că au lăsat urme frumoase pe acest pământ.

Lista persoanelor deportate din Chirileni, Ungheni, prezentată de Elena Vladei (Gîdilica):

1. Doina Ferant S., fost primar, deportat în anul 1941 ca familie a unui membru de partid de orientare fascistă; reabilitat în 1989
2. Doina Ecaterina, soția fostului primar, născută în 1900
3. Siminiuc Vasile S. (1900), fost membru al Partidului Național Țărănesc. Arestat în 1941 și internat în lagărul din Ivdel, reg. Sverdlovsk. A decedat în detenție
4. Siminiuc Elisaveta F., soția acestuia (1884)
5. Siminiuc Maria V., fiica lor (1916)
6. Siminiuc Fiodor, fiul lor (1916)
7. Siminiuc Ion V., fiul lor (1920)
8. Siminiuc Nicolae V., fiul lor (1927)
9. Siminiuc Nadejda V., fiica lor (1931)
10. Siminiuc Alexandra, nora lor (1931)
11. Trofim Vasile Gr. (1905), fost primar. Arestat în 1941, condamnat la detenție într-un lagăr de corecție prin muncă. S-a stins din viață în decembrie 1941 în Ivdellag
12. Trofim Domnica, soția acestuia (1911)
13. Trofim Ion V., fiul lor (1936)
14. Trofim Nicolae V., fiul lor (1938)

Deportați în 1941, reabilitați în 1990
15. Țăruș Feodor (1907), fost membru al Partidului Național liberal
16. Țăruș Domnica A., soția acestuia (1909)
17. Țăruș Maria F., fiica lor (1928)
18. Țăruș Agripina F., fiica lor (1939)

Înscriși în lista chiaburilor. Deportați în 1941 în Tiumeni.
19. Borta Alexei (1912), eliberat în 1956
20. Borta Ana, soția acestuia (1921)
21. Borta Vasile Al., fiul lor (1946)
22. Daniliuc Hartina A., (1900)
23. Daniliuc Ecaterina L., fiica ei (1929) – supuse represiunilor în 1949 ca familie de chiaburi
24. Nesteriuc Vasile A. (1897)
25. Nesteriuc Maria I., soția lui (1899)
26. Nesteriuc Andrei V., fiul lor (1936)
27. Nesteriuc Elena V., fiica lor (1939)
28. Nesteriuc Serghei V., fiul lor (1944)
Deportați în reg. Tiumeni. Motiv – familie de chiaburi.
29. Patrașcu Vasile F. (1904)
30. Patrașcu Eugenia F., soția lui (1909)
31. Patrașcu Zinovia N.

Deportați în regiunea Kurgan, 1949
32. Pulbere Maria P. (1895), supusă represiunilor în 1949, motiv – ar fi fost chiabur
33. Rusu Gheorghe F. (1904)
34. Rusu Profira Gh., – soția acestuia (1898)
35. Simeniuc Terinte S. (1881), supus represiunilor în 1949, chiabur
36. Stîrcu Elena Gh. (1907)
37. Stîrcu Vasile I., fiul lor (1928)
38. Stîrcu Varvara, fiica lor (1933)
39. Stîrcu Maria , fiica (1936)
40. Stîrcu Tatiana, fiica (1937)

Deportați în 1949, motiv – familie de chiaburi, reg. Kurgan
41. Vîrlan Condrat I. (1890)
42. Vîrlan Soltana V, soția lui (1896)
43. Vîrlan Andrei C., fiul lor (1930)
44. Vîrlan Zinaida, fiica lor (1932)

Înscriși în lista chiaburilor. Deportați în 1949, reg. Kurgan
45. Vetrici Foma (1885)
46. Vetrici Varvara, soția lui (1892)
Deportați în 1949 în reg. Kurgan, chiaburi