La rubrica noastră tradițională de interviuri în această ediție discutăm cu o persoană deosebită. E o deosebită prin faptul că organizează diferite acțiuni de caritate pentru persoane, care trec printr-o perioadă mai puțin plăcută din viața lor. Stabilită de ceva ani în SUA, Irina Nanu, originară din Zagarancea, ne spune că pur și simplu de fiecare dată mulțumește Domnului pentru ceea ce are și dacă are posibilitatea, atunci oferă cu drag și altora.
— Știu din rețelele sociale că ai absolvit facultatea de drept și că ești stabilită cu traiul de ceva timp în SUA. Poți să ne spui mai multe despre tine?
— Sunt originară din comuna Zagarancea, raionul Ungheni. Am 29 ani și deja de 6 ani sunt stabilită cu traiul în SUA. Am absolvit Universitatea Liberă Internațională din Moldova (ULIM) în 2015, Facultatea Drept. Imediat după absolvire am mers în SUA. Sunt unul dintre norocoșii câștigători de Green Card (Nota red.: Green Card este un document de identitate care arată că o persoană are reședința permanentă în Statele Unite. Deținătorii de cărți verzi sunt cunoscuți oficial ca rezidenți permanenți legali). Deja sunt cetățeancă a acestei țări, cu foarte multe uși deschise, în sens de oportunități de afirmare și dezvoltare. Vreau să precizez că în pofida la aceste posibilități beneficie oricum gândul și sufletul este acolo, Acasă! Acolo am părinții care mă așteaptă.
— Irina, tu ești persoana care inițiezi diverse acțiuni cu caracter filantropic. Cum și când ai început să faci acte de caritate?
— Ceea ce ține de caritate a început de când am venit în State. Mi-a permis salariul să pot dona pentru diverse cauze. La început donam prin diferite platforme de caritate oamenilor ce sufereau de diferite boli, oamenilor săraci și multe alte cazuri care mă întristau foarte tare. În anul 2019 a fost primul meu act de caritate, care l-am inițiat eu. A fost pentru o rudă care se afla în stare gravă și avea nevoie de ajutor, atunci am deschis o platformă de fonduri pe facebook și împreună cu prietenii mei am reușit să adunăm suma de bani de care era nevoie pentru intervenția chirurgicală și Slavă Domnului că a fost cu succes. Astăzi acea persoană dragă mie e din nou pe picioare și se bucură de viață. După aceasta urmat pentru localitatea mea de baștină – Zagarancea. M-am gândit că ar fi bine să fac sărbătorile pascale mai speciale bătrâneilor singuratici și țintuiți la pat. În această acțiune mi-au fost de ajutor părinții mei. Am trimis bani și ei au procurat tot ce i-am rugat eu. Ne-am străduit ca fiecare persoană să aibă pe masa de sărbătoare de toate, începând de la carne și terminând cu fructe.
— Ce te motivează pe tine să donezi/să te implici într-o cauză?
— Nu aș spune că am o motivație când donez pentru cineva. Pur și simplu de fiecare dată mulțumesc Domnului pentru ceea ce am eu și dacă am posibilitatea, atunci ofer cu drag și altora, care sunt într-o situație mai puțin favorabilă. Vreau să precizez că atunci când inițiez un act de caritate mă implic 100% sufletește și atâta timp cât pot face pe cineva fericit o fac cu mare drag.
— Ce așteptări ai /ce urmărești când donezi?
— Când donez mereu îmi spun să fie primit de Cel de Sus. Nu aștept nimic în schimb. Când îmi scriu oamenii că au nevoie de ajutor nici nu ma interesează dacă mă mint sau nu. Eu îi ajut din tot sufletul.
— Descrie, te rog, cea mai emoționantă experiență trăită până acum în rol de filantrop?
— Cea mai emoționantă experiență trăită a fost anul acesta la sărbătorile pascale. Mi-a scris un băiețel din comuna Zagarancea că nu are ce pune pe masă în Ziua Învierii. Chiar dacă darurile au fost deja distribuite, imediat am sunat-o pe mama i-am spus să meargă la magazin și să cumpere pentru acel băiat și mămica lui tot ce este mai bun. Mă bucur când oamenilor nu le este rușine să ceară atunci când au nevoie.
— Bunătatea, în opinia ta, este o valoare care se cultivă în familie sau de către societate? Prin ce modalități?
— Bunătatea, în opinia mea, trebuie cultivată de mic copil, fiind în familie. Prin exemplele date de părinți. Eu și acum îmi amintesc că atunci când eram mică mămica dădea toate hainele mele altor copii mai puțin fericiți. M-a făcut să înțeleg de pe atunci că trebuie să ofer din ceea ce am cu alții, fiindcă nu toți își permit anumite lucruri. Copilul ce vede în familie respectiv v-a cultiva și în societate calitățile deprinse de acasă.
— Cum influențează asupra personalității tale actele de caritate?
— Actele de caritate pentru mine sunt mângâierea sufletului. De asemenea este recunoștința mea față de Dumnezeu pentru tot ce am. Mă simt împăcată atunci când știu că fac pe cineva fericit.
— Ai sprijinit și alte cauze sau doar cele din localitatea de baștină și unde doar tu erai inițiatorul și singurul donator?
— Am sprijinit multe cazuri și o voi face în continuare. Ceea ce ține de localitatea mea de baștină până acum au fost organizate frumoase acte de caritate la care am participat nu doar eu, dar și alți consăteni de-ai mei. Pe această cale vreau să le mulțumesc că m-au susținut și sper ca pe viitor să realizăm și alte lucruri frumoase. Particip la anumite fundații unde sunt donator lunar deja de mai mult de 2 ani și vreau să îndemn pe toți oamenii ca din puținul lor să se împartă și cu alții.
