Interlocutoarea de azi este Irina Ciobanu, o tânără artistă plastică. Dacă nu ar fi avut talent în pictură, ar fi devenit medic. Despre pictură crede că e ca și ciocolata. Odată ce o guști și îți place, nu mai renunți la ea.
— Povestește-ne pe scurt despre tine.
— Sunt o pictoriță în devenire, încă mai studiez, mai exact, fac masteratul în arte plastice și design. M-am născut în Petrești și copilăria mi-am petrecut-o aici. Sunt o persoană comunicabilă, prietenoasă, îmi place să-i ajut pe alții. Atunci când lucrez la un tablou prefer să o fac departe de ochii curioșilor, adică în liniște. Studiile gimnaziale și liceale le-am făcut la Liceul Teoretic „Gaudeamus” din sat, iar apoi — la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, facultatea arte plastice și design.
— Cum a început pasiunea ta pentru desen și când ai înțeles că vrei să faci o carieră din asta?
— Pasiunea pentru artă o am de când am descoperit creioanele colorate și pereții casei care au devenit primul meu șevalet (zâmbește). Dar la modul serios părinții s-au gândit că aș putea face artă atunci când le-a spus educatoarea despre talentul meu și mai târziu confirmat de profesoara de desen din gimnaziu. În clasa a șasea am început studiile la Școală de Artă, filiala Sculeni. În timpul studiilor am descoperit pasiunea pentru pictura abstractă și am înțeles că vreau să fac asta toată viața. Nu-mi plăcea și nici acum nu-mi place să copiez. În toate tablourile predomină personalitatea mea, chiar și același ulcior în picturile mele are o formă abstractă, dar păstrând forma generală a obiectului.
— Când îți vine muza?
— Inspirația vine numai seara târziu, după miezul nopții. Sunt nopți când nu dorm, numai ca sa finisez o lucrare. Arta în sine și procesul de creație sunt privite în mod diferit de la o cultură la alta, de la un artist la altul.
— Când ai pictat primul tău tablou? Te-a făcut el să iei decizia de a urma facultatea de arte plastice și design? A rămas preferatul tău sau ai altul?
— Prima mea pictură a fost realizată în ulei. Se întâmpla prin vara lui 2009 și a fost o lucrare la comandă. Acum cu ochi de specialist pot să afirm că nu a fost una perfectă, dar pentru mine atunci era ceva divin și mereu îmi aduc aminte de primele pete cromatice așternute pe acea pânză micuță. Tema era „Florile Verii”, reprezentând un câmp de maci. Acest prim tablou a rămas a fi preferatul.
— Care sunt tehnicile și culorile tale preferate în pictură?
— Astăzi, pictura îți impune noi tehnici, moderne și chiar apreciate în multe dintre cazuri. Eu când realizez o lucrare, folosesc tehnica picturii cu degetul (Fingerprint), tehnica bulelor de săpun, tehnica picturii cu buretele. Gama cromatică e diferită, dar culorile mele preferate sunt violet, albastru, ocru, alb, verde măslin și în ultimul rând culoarea galbenă. Mi-ar plăcea să încerc tehnica picturii pe apă, dar necesită mulți bani, deoarece cursurile se fac doar peste hotare.
— Dacă ai face un calcul matematic, care ar fi proporția dintre muncă și creativitate?
— Sigur creativitatea este un imbold pentru succes și totuși munca este pe primul loc și creativitatea pe al doilea. Eu sunt de părere că talentul însumează 5%, norocul — 25%, dar munca și facultatea sau specialitatea pe care ai învățat-o sau încă o mai studiezi este de 70%. Nu se compară cu pasiunea, dacă te străduiești să muncești din greu, ajungi acolo unde nici cel mai mare milionar nu a ajuns.
— Ți s-a întâmplat vreodată „să faci muncă de Sisif”, adică să revii asupra unui tablou care nu ieșea așa cum îți doreai tu, cum îl vedeai în mintea ta?
— Da, de multe ori ideile vin când te reîntorci la o lucrare veche. Apar altele noi. Și eu de multe ori fac acest fel de creație ascunsă, pentru că astfel știu că peste ceva timp voi reuși să realizez un tablou de care să fiu mândră de munca pe care am depus-o.
— Care sunt sursele de inspirație? Pictezi doar ceea ce simți?
— Sursele de inspiraţie diferă de fiecare dată. Fie mă inspir din albume, fie un peisaj sau nişte obiecte pe care le găsesc prin internet. Uneori mă poate inspira chiar și o mireasmă. Dar atunci când nu am albume sau când nu vreau să pictez ceva după model, lucrez din imaginaţie. Parcă “visele” devin “realitate” pe care le transpun pe pânză. Este o mare bucurie de a picta liber. Nu sunt constrânsă de nimeni şi pictez doar ceea ce îmi place.
— Ce sfat ai pentru cei care își doresc să facă o carieră din asta?
— Trebuie să crezi că este posibil. Omul care vrea să realizeze ceva în viață, trebuie mai întâi să creadă că poate să facă acest lucru. Acest gând pozitiv este cheia succesului.
