Ion Jitari este cunoscut publicului larg pentru videourile sale pline de umor și critici sociale, devenind o figură apreciată pe rețelele de socializare. Ceea ce mulți nu știu că Ion este și un talentat actor al Teatrului Republican „Luceafărul”. În acest interviu, Maria Zazuleac încearcă să afle dualitatea carierei sale, discutând despre modul în care îmbină rolurile de actor pe scenă și de comentator social în mediul online. Ion Jitari dezvăluie sursele sale de inspirație, motivația din spatele videourilor sale și impactul pe care îl are asupra publicului. De asemenea, mai împărtășește cititorilor ziarului „Unghiul” experiența la teatrul „Luceafărul”, unde contribuie la succesul unor spectacole diverse, de la dramaturgie națională la universală, aducând mereu sălile pline de spectatori dornici de teatru.
— Vă cunosc de mai mult timp de pe rețelele de socializare, dar nu cunoșteam și nici nu am bănuit că sunteți și actor al Teatrului Republican ,,Luceafărul”. În videourile de pe internet vă vedem într-un alt rol, în alte ipostaze, mai glumeț, mai haios. În rolul de actor pe scenă aveți cu totul o altă prestație, cum se împacă aceste două roluri?
— Visul meu dintotdeauna a fost să devin actor. Chiar dacă calea spre această devenire a fost deloc ușoară, acest lucru până într-un final s-a împlinit. Indiferent în care rol sau ipostază ne aflăm, misiunea noastră este de a aduce oamenilor un mesaj sau altul, căci de aceea suntem actori.
— Ce vă face să „biciuiți” metehnele sociale (viciile sociale)?
— Prin aceasta nu fac altceva decât să pun la îndoială unele lucruri. Încerc să trezesc în oameni spiritul critic, gândirea critică, dar o fac mai pe înțelesul lor și mi se pare că are priză la ei. Prin ceea ce fac doresc să schimb ceva în comportamentul unora ce pășesc strâmb sau sfidează bunul simț. De fapt, mă strădui mai mult să constat niște fapte nocive pentru societate, dar mai întâi pentru a realiza aceste videouri mă documentez mult pentru a fi corect și imparțial.
— De unde vă inspirați și ce vă motivează să abordați unele lucruri într-un mod atât de reușit și iscusit?
— Noi trăim într-o perioadă foarte fertilă, să zic așa pentru inspirație. Noi trăim și prostii și situații stupide uneori, nemaivorbind de politică. Pe urmă avem și noi metehnele noastre, care nu țin de politică și nu țin neapărat de guvernământ și multe, multe altele ce ne complică viața.
— Mi se pare că aveți o mare priză la cei care vă urmăresc?
— Nu știu dacă fac mare lucru, dar încerc întotdeauna să bat în ceea ce nu este deloc bine.
— Oricum, aveți un mare impact la public.
— Nu știu dacă 40 de mii de oameni îs mulți, ar putea să fie și mai mulți. Sunt, însă și din cei care nu apreciază ceea ce fac, probabil îi doare despre ce vorbesc, dar fac acest lucru pentru a ști, a cunoaște ce e bine și ce ar trebui să redresăm pentru o societate mai bună, mai corectă.
— Dar nu vi se întâmplă ca cineva să vă reproșeze că îi criticați sau chiar să vă dea din deget?
— Vedeți, mie nu mi-a reproșat nimeni nimic, nu mi-au dat deloc din deget, căci cunoaștem că avem o armată de specialiști și experți de canapea. Ei pot să mai sară uneori și să comenteze, să spună un lucru sau altul, sau chiar să mă atace personal, dar ei nu sunt de luat în seamă.
— Să revenim la actorul din scenă, Ion Jitari, cum vă simțiți în acestă haină, ce spectacole se mai joacă la „Luceafărul”?
— Mă simt bine, avem un colectiv bun și talentat. Poate n-am să fiu modest dacă am să spun că spectacolele se joacă cu sălile pline, oamenii sunt dornici de teatru. Avem în repertoriu, atât dramaturgie națională, dramaturgie românească, cât și universală, spectacole precum: „Tata” de Dumitru Matcovschi; „Flori de mină” de Csaba Szekely, un dramaturg din zona secuiască a României; „Avem colivia cu nebuni” în regia lui Slava Sambriș; „Fazanul” de George Feydeau și „Mama” de Dumitru Acriș, un text scris de o rusoaică, Asya Voloșina, care a fugit când s-a început războiul în Ucraina. Avem și spectacole pentru copii din dramaturgia națională, cum ar fi: „Făt-Frumos Renașterea” de Slava Sambriș și „Păcală” de Ion Jitari. Ne bucurăm să avem de fiecare dată sălile pline pentru ca oamenii să ce informeze, să se îmbogățească spiritual, să se încarce cu frumos.
