Medalia paralimpică de la Paris! De argint! Una adevărată! Este grea, atât prin greutate, cât și prin eforturile care au făcut posibilă obținerea ei!
Mulți iubitori ai sportului din Ungheni încă mai au amintiri proaspete din acea sâmbătă de septembrie, când modestul nostru băiat Ion Basoc, pe tatamiul de la Parisul Paralimpic, a câștigat o distincție atât de râvnită pentru întreg sportul din Moldova.
Pe Ion l-am cunoscut în toamna anului 2021, se întorsese de la Paralimpiada de la Tokyo cu locul 7 și nimeni nu știa nimic despre el. Primul care l-a remarcat a fost ziarul „Unghiul”, care a publicat un amplu interviu cu parajudocanul din Ungheni, cu care soarta a fost prea crudă, lipsindu-l de vedere în floarea vârstei.
Ion Basoc: Apreciez foarte mult ceea ce a făcut ziarul „Unghiul” pentru mine, suportul informațional pe care l-am primit pe tot parcursul ciclului olimpic. Credeți-mă, nu este un lucru mic. Toate succesele mele, toate turneele mele au fost reflectate în paginile ziarului, am fost recunoscut atât în orașul meu natal, cât și în țară. Mi-ar plăcea foarte mult să continuu colaborarea cu dumneavoastră, cred că în viitorul apropiat vom avea mai multe de povestit suporterilor.
— Cum a fost acest ciclu olimpic, deși un pic scurtat, dar totuși, cum a fost?
— Foarte dificil, dar memorabil și de succes. Am reușit să urc pe linia a doua a clasamentului mondial de parajudo la categoria J1 +90kg de pe poziții practic zero. Îmi amintesc cât de fericit am fost cu prima mea medalie, bronzul de la Grand Prix Nur-Sultan -2022. Apoi au urmat alte succese, victoria la Campionatul European de la Rotterdam, bronzul de la Campionatul Mondial din Anglia, victorii la turneele de clasament Grand Prix de la Tokyo și Tbilisi. Am reușit să-l înving de două ori pe cel mai mare parajudocan al timpurilor noastre, Ilkhan Zakiyev din Azerbaidjan, iar pe tatami la Tbilisi am reușit să-l înving pe brazilianul de Araujo, liderul clasamentului mondial și viitor campion paralimpic. Toate acestea au fost de neuitat și toate acestea au fost în paginile ziarului dumneavoastră.
— Două Jocuri Paralimpice – Tokyo și Paris. Ai simțit diferența?
— În ceea ce privește competiția, a fost ca între cer și pământ. Am mers în capitala Japoniei ca un sportiv complet necunoscut, practic un novice care înțelegea foarte puțin despre judo. Am venit în capitala Franței ca unul dintre favoriți, numărul doi în clasamentul mondial, datorită mentorilor mei Oleg Krețul și Vitale Gligor, eram deja bine pregătit tehnic. Rezultatul este vizibil!
— Paris, Paris!… Atmosfera de la Jocurile Paralimpice te-a ajutat să lupți?
— Foarte mult! Din păcate, nu putem vedea multe lucruri, dar simțim totul. Iar sprijinul pe care l-am primit de la cei aproximativ o sută de compatrioți la Palatul Sporturilor cât face! Cum poate fi uitat un asemenea lucru? Este plăcut că primele persoane din stat mi-au sunat și m-au felicitat când am cucerit medalia.
— Cum v-a întâmpinat țara natală?
— E păcat să mă plângi. La aeroport ne-au întâmpinat multe persoane, printre care și o delegație din raionul Ungheni, condusă de directorul școlii sportive raionale, Victor Graur. Îmi amintesc de întâlnirea caldă cu primarul Vitalie Vrabie și consilierii municipali la Primărie. Am avut multe întâlniri în orașul meu natal, oamenii mă recunosc, mă felicită, îmi urează succes.
— Orice euforie are capacitatea a se termina și ne întoarcem la muncă. Care sunt planurile tale imediate și viitoare?
— Planurile cele mai imediate sunt tratamentul și recuperarea unui genunchi rănit. Sezonul competițional s-a încheiat deja pentru noi. Calendarul pentru anul viitor nu a fost încă anunțat, dar totul va fi ca întotdeauna: Campionat Mondial, Campionat European, turnee de clasament Grand Prix, la care va fi posibil financiar să merg și sănătatea îmi va permite. Și toate acestea pentru un singur obiectiv: Jocurile Paralimpice din 2028 la Los Angeles. Visul meu este să revin pe tatamiul olimpic și să câștig o medalie de aur!
E interesant, Ion, că și noi visăm la asta! Și vom continua să urmărim succesele băiatului din Ungheni, care a rămas la fel de modest ca și până acum.
