Se spune că atunci când îți faci din viață o poezie, viața este cu mult mai frumoasă, bucuriile sunt mai profunde, dragostea este mai dragoste, dorul mai dor, inima mai inimă, copilăria mai însorită, bătrânețea mai înțeleaptă, iar greutățile devin mai ușor de suportat.
Ghidată de aceste sentimente a fost și ungheneanca Tatiana Cimbriciuc, care a îmbrățișat arta poeziei prin a scrie versuri. Poeziile scrise de ea și-au găsit oglindire în cinci antologii, realizate în colaborare cu unii poeți români din cadrul Cenaclului ,,Poezia ca spectacol”, coordonatorul cărui este poetul Sorin Dumitrache.
Scrie versuri și în antologia aniversară ,,Îmbrățișări stelare”, care face parte din Cenaclul Internațional artistic ,,Stele căzătoare”, a cărui coordonatoare este poeta Doina Moritz din România, dar pentru a nu rămânea în anonimat Tatiana Cimbriciuc a hotărât să-și încununeze rodul muncii sale într-o carte de versuri cu denumirea ,,Poezia vieții mele”, care a fost lansată recent la Ungheni.
Evenimentul a avut loc la Liceul Teoretic ,,Mihai Eminescu” din municipiul Ungheni, instituție în care a activat 22 de ani în calitate de profesoară de limbă franceză. Potrivit protagonistei dragostea de cuvânt i-a fost altoit de fosta profesoară de limbă română de la liceul ,,Ion Creangă” din Ungheni. ,,Versul meu uneori e trist, alteori mai optimist, dar este făurit cu drag de voi. Poate fiecare se va regăsi într-un vers, dintr-o poezie, căci nimic nu are sens dacă nu atingi inima cuiva. Sunt sigură că veți reuși să găsiți în ele sufletul meu. Este un popas de unde versul meu își va lua zborul spre sufletele îndrăgostite de frumos. Vă aștept mereu pe aripi de poezie să ne înălțăm, gândul și visul, uitând, iertând, sperând”, a spus ea atunci când și-a prezentat cartea.
Bucuria evenimentului a fost împărtășită de rude, colegi, prieteni și colegii ei de condei din Ungheni și alte localități, care au felicitat-o pe Tatiana Cimbriciuc că a reușit să publice cartea cu versurile, care sunt parte din viața sa. ,,Suntem colege de condei, iar versurile noastre sunt foarte asemănătoare, pentru că eu mă revăd în versul ei, ea se revede în versul meu și este o plăcere atunci, când te regăsești în versuri frumoase. Citind versurile Tatianei vă veți convinge că țineți în mână o carte ce reprezintă rodul unei munci migăloase scrise cu multă dăruire de autoare”, a ținut să menționeze Rodica Toma, directoarea Casa Limbii Române din municipiul Ungheni.
Cuvinte frumoase la adresa protagonistei evenimentului au fost transmise de către Sorin Dumitrache, poet din România cu care Tatiana colaborează, exprimându-se astfel: „Pe Tatiana o cunosc demult, îi cunosc versul, la umbra căruia mi-am potolit deseori sufletul. Disperarea din versul ei pune întrebări atât de inocente, încât nu ai ce să-i răspunzi, deoarece nu s-au inventat cuvintele care să potolească această sete. Metafora din versul ei ne înalță, ne îmbie să ne ținem de mână prin vise. Îți doresc succes și nu te opri, scrie că o faci frumos”. Cuvintele frumoase au curs în acea zi ca un izvor nesecat, exprimate prin mesaje de felicitare și melodii de suflet exprimate recitate de prieteni, rude și elevii Liceului „Mihai Eminescu”.
Colegii de la LT „Mihai Eminescu” au scris pe pagina oficială de facebook a instituției că poeta și profesoara Tatiana Cimbriciuc, a reușit, prin intermediul suavului vers, să-i transpună în spectaculoasa lume a poeziei, să le redea cele mai sublime / profunde trăiri sufletești. „Ne-am potolit setea la izvorul credinței, am gustat din cel mai Sfânt mister, VIAȚA, am sorbit din nectarul graiului românesc, doar poeții reușesc ,,să sporească a lumii taină!”. Deși, poeta Tatiana Cimbriciuc, a oglindit în vers tot spectrul tematic, mama și dragostea au trecut ca un fir roșu prin întreaga sa creație.
Potrivit Tatianei Cimbriciuc, poeziile sunt aranjate după cinci tematici și a fost scrisă în timpul pandemiei. ,,Întrucât munca în școală îmi cerea mult timp, nu reușeam să scriu prea mult, iar acel răgaz mi-a permis să-mi aștern gândurile pe hârtie”, a specificat ea. Subiectele abordate în cartea ,,Poezia vieții mele” sunt despre mamă, dragoste, viață în general. Sunt poezii scrise pe parcursul vieții mele, dar o parte din ele sunt scrise în anii tinereții, iar editarea cărții a fost posibil datorită copiilor mei, familie mele”, a concluzionat autoarea.
Câteva din poeziile Tatianei Cimbriciuc au fost publicate și în ziarul „Unghiul” la rubrica „Din creația cititorilor”.
