Am intrat pe site-ul Agenției Proprietății Publice și am deschis lista întreprinderilor cu capital de stat. Sunt 74 de instituții active. O cifră care, la prima vedere, spune puțin, dar care ascunde realități interesante. Unele dintre aceste întreprinderi acumulează pierderi de sute de milioane de lei, un exemplu bine cunoscut este Î.S. „Calea Ferată din Moldova”, un simbol al infrastructurii naționale ajuns în timp, simbol al reformelor incomplete. Altele, în schimb, înregistrează profituri consistente. De exemplu Loteria Națională a Moldovei raportează peste 243 de milioane de lei profit, bani reali, încasați din speranțele oamenilor.
Diferența dintre aceste rezultate nu este doar una de management sau de domeniu de activitate. Este și o oglindă a mentalităților noastre. Ce ne spune această diferență? Că, la nivel colectiv, ne place încă să credem în noroc. Ne place ideea câștigului rapid, a șansei unice, a biletului care poate schimba totul peste noapte. Ne place să răzuim, să sperăm că „poate azi”, că „poate mâine”. Norocul vinde. Norocul are reclamă, are culoare, are promisiune.
Munca, în schimb, nu este la fel de spectaculoasă. Munca nu promite miracole. Nu se câștigă instant, nu vine cu efecte speciale și nici cu aplauze imediate. Munca presupune efort zilnic, disciplină, răbdare și consecvență. Dar, oricât de banal ar suna, rămâne singura cale reală spre stabilitate financiară și socială.
Trăim într-o societate în care scuza a devenit reflex. „N-am chef”, „nu e vina mea”, „statul trebuie să facă” sunt fraze pe care le auzim zilnic și care, încet, ne paralizează inițiativa. Le folosim pentru a justifica amânarea, pasivitatea sau lipsa de asumare. Între timp, clipa trece. Iar timpul nu se mai întoarce. Timpul pierdut în așteptare nu poate fi recuperat printr un bilet norocos.
Poate acesta ar trebui să fie motto-ul nostru personal, spus mai des și mai sincer: nu uita că fiecare clipă este un dar. Nu un slogan motivațional gol, ci o realitate simplă. Un dar care ar fi păcat să fie irosit pe așteptare, pe scuze și pe speranțe nefondate.
La fel stau lucrurile și cu banii. Suntem tentați să i cheltuim pe iluzii rapide, pe promisiuni de câștig fără efort, pe ideea că „oricum nu am ce pierde”. Dar pierdem exact ceea ce contează: siguranța. Adevărata investiție nu este biletul răzuit, ci experiența de a avea bani puși deoparte. Experiența liniștii că poți face față unei situații neprevăzute. Experiența libertății de a nu depinde de noroc sau de mila altora.
Poate că nu toți vom câștiga la loterie. De fapt, aproape sigur nu vom câștiga. Dar toți putem câștiga din muncă, din alegeri chibzuite și din asumarea propriului drum. Iar asta nu ține de noroc, ci de deciziile pe care le luăm în fiecare zi. Ori noi într-un final suntem suma deciziilor pe care le facem.
