„Satul vorbește despre istoria profundă a țării. El nu vorbește prin evenimente glorioase, nu reține date istorice de anvergură, eroii satelor sunt anonimi, cel mai adesea; satul vorbește însă prin viața de zi cu zi a locuitorului, condiționat încă de fertilitatea pământului, de ploi și soare, de recoltele culese cu osârdie la finele anotimpurilor care se scurg cu ritmicitate după ceasul cosmic al universului, nu după cel grăbit al omului modern, pentru care timpul nu reprezintă decât fuga și lipsa răgazului meditației asupra lumii care ne înconjoară. Pierduta inocență a omului modern, urbanizat și uneori dezrădăcinat, se regăsește foarte adesea la sat, în casa bunicilor sau a părinților, lângă focul din vatră, gustând hrana tradițională și ascultând glasul molcom al bătrânilor care povestesc din viața satului” afirma într-un interviu Paula Popoiu, directorul general al Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București. Îi dăm dreptate și azi, în pagina a 12-a, vom evoca portretul unui om deosebit din satul Todirești, comuna cu același nume. Istoria ei ne-a relatat-o doamna Viorica Culeac, șefa Casei de Cultură Todirești.
„Din setea de a descoperi frumosul trecutului și de a promova valorile și înțelepciunea oamenilor în etate am mers în vizită la doamna Parascovia Maler (Cojocaru, numele de fată), originară din satul Todirești, în prezent locuitoare a satului Grăseni (nota redacției: Grăseni e sat component al comunei Todirești). Vreau să vă spun că e un adevărat simbol al bunătății,cumpătării și înțelepciunii bătrânești” și-a început relatarea Viorica Culeac.
Născută în perioada interbelică
Parscovia Maler, Cojocaru de domnișoară, s-a născut pe vatra Todireștiului în iarna anului 1935, mai exact la data de 3 ianuarie. Copilăria și adolescența îi este marcată de cel de-al doilea război mondial, marea foamete și este martor al tragediei naționale – deportarea sătenilor în Siberia. Viorica Culeac îmi spune că dânsa e persoana care nu va povesti prea multe despre acea perioadă și dacă o face afirmă doar următoarele: „Noi n-am îndurat foame, dar nici de foame n-am murit”, „Așa a vrut Domnul”, „Așa au fost vremurile”. Însă, putem să ne dăm seama de respectul pe care îl poartă pâinii din felul ei de a o pregăti, fiindcă directoarea Casei de Cultură Todirești afirmă ca Parascovia Maler face niște copturi extraordinare.
La 19 ani lucrează deja la ferma din localitate
În 1954 a început să muncească la ferma gospodăriei din sat. Lucrează aici până în 1957. Din acest an mătușa Parascovia se angajează în calitate de poștaș, iar în 1969 deja ocupă postul de șefă. Funcție pe care o deține până în 1990. Ea practic toată viața și-a petrecut-o, ducând vești bune și rele todireștenilor. A avut un simț aparte, pentru că a știut cum să aline durerea celor care primeau vești mai puțin plăcute.
Decupează din presa vremii toate articolele despre Todirești
Este omul care e la curent cu toate informațiile, citește presa în mod sistematic. „Spre marea mea surprindere, când am intrat la ea în casă, ne-a arătat o mapă cu articole decupate din ziarele vremii, care erau despre satul Todirești. M-a bucurat enorm să văd fotografii din cadrul evenimentelor organizate de Casa de Cultură Todirești. Le păstrează cu sfințenie, pentru că sunt a todireștenilor. Are ea în sufletul ei un loc aparte pentru Todirești și oamenii de acolo”, ne specifică doamna Culeac.
O sursă vie
„Apoi, să știți că eu o cunosc și din perspectiva omului care cunoaște folclorul, tradițiile și obiceiurile satului”, mai adaugă interlocutoarea mea. Anume de la dumneaei angajații casei de cultură au cules multe cântece, informații despre obiceiurile din timpurile trecute. „Recent am fost iar la ea în vizită. Am găsit-o muncind în vie, cu mâinile bătătorite de atâta muncă, dar cu fața senină și ochii plini de lacrimi de bucurie că i-au venit oaspeți. Am depănat, în acele ore cât am stat la ea, cu drag amintiri despre obiceiurile frumoase și nunțile de altă dată. Când se înfundau cuptoarele cu sarmale, plachie, mălai și alivancă. Despre cât de fericită era lumea de altă dată și care erau adevăratele valori pe care se punea preț. Despre melodiile din tinerețea sa pe care ni le-a cântat cu ardoare, iar pe alocuri cu lacrimi pe față” ne mai spune Viorica Culeac.
În casa ei miroase a bunătate, cumsecădenie, a blândețe
Parascovia Maler a crescut 6 copii, care nu sunt biologici. Dânsa s-a căsătorit cu un văduv. Doar primul copil din familia unde a venit, era căsătorit, în rest cei 5 băieți i-a crescut și educat ea. Are 9 nepoți, are și strănepoți deja.
E omul care nu a bârfit și nici nu a judecat pe nimeni, iar dacă și cineva s-a purtat urât doar atât spune „Dumnezeul să-l ierte că poate nu a știut ce face”, „Noi nu suntem în drept să-i judecăm”.
Donator pentru „Lada de zestre a todireșteanului”
Pe lângă multiplele calități pe care le are Parascovia Maler, ea mai este și talentată în arta coaserii veșmintelor tradiționale, dar și a prosoapelor și a altor articole, care erau indispensabile într-o gospodărie. Aceasta le donează cu drag Casei de Cultură Todirești, pentru că zice ea „tare m-am „fript” în spate cât am lucrat la ele”. Astfel, lada de zestre a todireșteanului s-a îmbogățit datorită lui Parascovia Maler cu o valoroasă cămașă de mire, cusută în stil cruciuliță foarte măruntă, o fustă cu pliuri roz, niște prosoape etc. Toate vor avea un loc aparte în lada de zestre a todireșteanului ne asigură directoarea instituției culturale.
