Cum facem diferența între violența verbală și glume „nevinovate” spuse între copii, când trebuie să intervină adulții, care e diferența între bullying și violența emoțională, cine poate fi victimă a bullying-ului și dacă în raionul Ungheni sunt suficienți psihologi pentru a interveni la rezolvarea cazurilor de bullying? La toate aceste întrebări ne-a răspuns Violeta Procopciuc, psihologă la Centrul Raional de Resurse pentru Educație Incluzivă Ungheni.
– Dnă Procopciuc, cum facem diferența între violența verbală și acele glume spuse între copii?
– Violența verbală sau cum o mai numim în limbaj de specialitate, emoțională, e foarte actuală și e foarte răspândită. Ea are repercusiuni în interiorul nostru, are de a face cu personalitatea care locuiește în corpul nostru. De exemplu, am probleme cu identitatea, nu știu cine sunt, am probleme cu respectul de sine, cu încrederea în sine, cu relaționarea și mă gândesc tot timpul ca nu cumva să nu fiu din nou rănită și atunci mai bine mă retrag din relație. Violența emoțională nu se declară, ea mai puțin se identifică. Foarte rar persoanele merg până la capăt ca să demonstreze că a fost un act de violență emoțională și a fost afectată demnitatea și starea emoțională. Din fericire, în Republica Moldova s-au înregistrat cazuri în care persoanele care s-au simțit lezate au mers în instanța de judecată. Eu activez și la Judecătoria Ungheni. Asist anume în procese unde sunt implicați minori. Aceste procese îi fac pe unii din cei care abuzează emoțional să conștientizeze gravitatea faptei lor și, pe lângă faptul că plătesc o amendă, ei își cer scuze. Cred că asta este cel mai important. Din păcate, avem și dintre cei care mai degrabă plătesc amendă sau prestează munci în folosul comunității decât să-și ceară scuze.
– Cât e de periculoasă această formă de violență? În societatea noastră există percepția că o mică răutate spusă de vreun coleg poate trece neobservată, întrucât „e copil și îi va trece”.
– Intervenția maturilor trebuie să fie pusă bine la punct, de ei depinde totul. Sunt unii adulți care consideră că dacă el a trecut printr-o situație asemănătoare și a depășit-o, atunci își lasă și copilul să treacă ca să-i formeze un fel de imunitate. Asta e mentalitatea la majoritatea moldovenilor. Greșit. La orice etapă, orice cadru didactic trebuie să intervină și să explice elevului că fapta/cuvintele lui rănesc pe colegul sau colega, iar părinții dacă văd că asta le rănește copilul nu trebuie să stea deoparte. Ei cel puțin trebuie să vină cu o explicație, să-l întrebe cum s-a ajuns la această situație și să-i spună că orice faptă are anumite consecințe.
– Care este diferența dintre violența emoțională și bullying-ul?
– Bullying-ul este o formă specifică de violență, are caracter ostil, scopul de a umili și are trei trăsături specifice: este în mod repetat, este intenționat și este diferența de putere. Este în mod intenționat, adică știu că nu e ceva accidental ca și în cazul violenței emoționale. Acțiunile sunt bine gândite, planificate. În mod repetat – lucrurile nu se întâmplă doar o singură dată, dar zilnic, în mod constant. Diferența de putere – de obicei, abuzatorul își caută o victimă mai slabă decât el, care nu ar putea să răspundă sau să se apere.
– Care adolescenți sunt mai expuși bullying-ului?
– Adolescenții care sunt mai puțini populari în clasă, cei cu un statut social mai modest sau cei care au rezultate mai slabe la învățătură, cei care sunt mai singuratici, cei care au probleme cu identitatea. Ei sunt potențiale victime.
– La depistarea cazurilor de bullying participă mai mulți actori: părinți, cadre didactice, psihologi, polițiști. Cum să acționeze toți acești actori ca să se intervină la timp în cazuri de bullying?
– Voi descrie un pic scenariul cum se întâmplă totul. Avem persoana care este abuzată și abuzatorul. Alături sunt martorii, fie de o parte, adică ai victimei, – aceștia sunt apărători, care sunt pasivi sau activi, fie de partea abuzatorului – care sunt foarte activi, filmează, îl încurajează. Ca să consolidăm toate forțele ca să oprim acest fenomen e să se facă ședințe cu participarea copiilor, să le vorbim despre bullying, care sunt urmările lui. Cât de important este ca ei să intervină și ajutorul lor e anume să cheme un matur, care ar putea aplana situația. Țin să precizez că odată ce este depistat un caz de bullying, el trebuie de monitorizat și neapărat să discute un psiholog cu ambii copii.
– În raionul Ungheni sunt suficienți psihologi ca să se poată interveni în toate cazurile?
Avem foarte puțini psihologi. În total suntem 13. Doi suntem la Centrul Raional de Resurse pentru Educație Incluzivă Ungheni (CRREI). Unul este la instituția de educație timpurie, 10 sunt în școli (unul într-o școală primară din municipiul Ungheni și ceilalți, majoritatea, sunt în licee). Vă dați seama că nu putem face față. În toate sferele e nevoie – poliție, procuratură, judecătorie, și nu sunt specialiști. E tragic, dar asta e situația.
– Vă mulțumim pentru interviu!
Acest material este realizat de către Asociația Presei Independente (API) în cadrul Proiectului EVA „Promovarea egalității de gen în raioanele Cahul și Ungheni”, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de UN Women în parteneriat cu UNICEF.
Părerile și opiniile exprimate aici aparţin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al UN Women, al UNICEF sau al Uniunii Europene.
