Convenția de la Istanbul este un tratat care a stârnit discuții aprinse în societate. Arina Țurcan-Donțu, avocata Centrului de Drept al Femeilor ne-a explicat pas cu pas ce prevede acest document, ce importanță are și care termeni au generat vâlvă.
Ce prevede per ansamblu Convenția de la Istanbul?
Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice numită și Convenția de la Istanbul este cel mai eficient instrument internațional ce asigură prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor. Acest act internațional clarifică faptul că violența împotriva femeilor și violența domestică nu pot fi considerate ca probleme private, ci constituie o încălcare a drepturilor omului. De asemenea, Convenția de la Istanbul oferă protecție şi altor victime ale violenţei domestice, precum bărbaţi, copii şi bătrâni.
Statele care ratifică Convenția de la Istanbul se obligă să întreprindă măsuri de prevenire a violenței, de protecție a victimelor și trimiterea în judecată a agresorilor. Autoritățile recunosc, prin ratificarea Convenției, că violența nu afectează doar femeile, ci societatea în ansamblu, fiind necesare măsuri urgente întru declararea toleranței zero față de orice formă de violență față de femei și fete, sensibilizarea opiniei publice și schimbarea stereotipurilor ce perpetuează acest fenomen de la o generație la alta.
De asemenea, este bine să știm că avem 4 piloni de bază, în jurul cărora sunt întreprinse acțiuni de diminuare a violenței în familie și violenței în bază de gen: prevenire, protecție, pedepsire, politici integrate.
Care este importanța acestui document pentru R. Moldova?
Un studiu realizat în anul 2019 de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) relevă date îngrijorătoare pentru Republica Moldova. Aproape trei sferturi dintre femei (73%), care au avut vreodată un partener intim, au fost supuse unei forme de violență. Cea mai răspândită formă de violență din partea unui partener intim este violența psihologică, la care au fost supuse 71% din femei, urmată de violența fizică (33%). Sunt cifre mult prea mari pentru a putea fi ignorate. Tot aceste statistici ne demonstrează că atitudinile preconcepute și miturile despre violența în familie, precum că este o problemă privată sau că o femeie trebuie să tolereze violența de dragul copiilor împiedică victimele să vorbească despre experiența de violență, duce la normalizarea violenței în familie și justifică comportamentul agresorului.
Ratificarea Convenției de la Istanbul este importantă pentru că va contribui la adoptarea şi implementarea politicilor eficace și cuprinzătoare ce va oferi victimei un răspuns coordonat. În acest sens vor fi create, dezvoltate și susținute serviciile de sprijin pentru femeile victime și copiii acestora, inclusiv încurajarea raportării și asigurarea compensațiilor. La fel vor fi adoptate măsuri pentru ca violența împotriva femeilor să fie cercetată și pedepsită în mod corespunzător.
Dacă este atât de important de ce atât de mult timp s-a tergiversat ratificarea sa?
Un impediment în ratificarea Convenției de la Istanbul au fost miturile perpetuate în societate. Miturile legate de Convenție sunt promovate de unele grupuri religioase sau activiști care afirmă că prin acest document vor fi distruse valorile și tradițiile creștine sau că ar promova avortul. În realitate, singura agendă a Convenției de la Istanbul este cea a protecției femeilor și fetelor de toate formele violenței, fiind condamnată violența în familie, hărțuirea sexuală, căsătoria forțată, sterilizarea forțată și avortul forțat – acte specifice violenței împotriva femeilor.
De aceea, este foarte important să combatem aceste mituri și populația să cunoască ce prevede cu adevărat Convenția, dar nu ceea ce se vorbește despre acest act.
De ce a stârnit atâta vâlvă în societatea moldovenească acest document?
Una dintre cauze este perpetuarea mitului că termenul de GEN, care apare în Convenție,va înlocui termenul de “bărbat” și “femeie”. În Convenție, termenul de GEN este de fapt definit ca construcții sociale, care includ roluri, comportamente, activități și caracteristici pe care o anumită societate le consideră adecvate pentru femei și bărbați. Termen care, de fapt, este definit într-un mod similar în Legea nr. 5 cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați.
La fel a fost diseminat mitul că ratificarea Convenției reprezintă primul pas spre recunoașterea căsătoriilor între persoanele de același sex. Convenția nu definește termenul de FAMILIE și nu obligă statele părți să o redefinească într-un anumit mod. Convenția nu obligă bărbații și femeile să trăiască în baza unor tipare, nu interzice femeilor să devină mame și nici bărbaților să îngrijească copiii. Din contra, Convenția pledează pentru reducerea stereotipurilor rigide despre cum ar trebui să se comporte femeile și bărbații.
Vâlva a apărut din necunoaștere. Este bine să spunem cititorilor că acest tratat nu stabilește noi standarde privind identitatea de gen și orientarea sexuală și nu zice nimic despre căsătoriile între persoane de același sex. Convenția recunoaște și se incriminează doar căsătoria forţată drept o formă de violență. Da, Convenția interzice discriminarea pe mai multe considerente, inclusiv pe criteriul de identitate de gen și orientare sexuală, doar în scop de a asigura protecție și sprijin pentru toate victimele violenței.
La fel, Convențianu abordează problema avortului și politicile conexe.În Convenție se recunoaște doar că sterilizarea forțată și avortul forțat sunt acte specifice de violență împotriva femeilor, care trebuie condamnate.
Care din prevederile din Convenția de la Istanbul nu se regăsesc la moment în legislația R. Moldova și trebuie neapărat introduse și puse în aplicare?
Este adevărat că în ultimii ani statul nostru a înregistrat progrese semnificative în partea ce ține de prevenirea și combaterea violenței în familie. Spre exemplul, chiar modificările legislative operate în 2016 prin care s-a introdus ordinul de restricție de urgență și un alt set de modificări legislative aprobate în iulie 2020, intrate în vigoare în 3 ianuarie 2021 ce vizează aplicarea monitorizării electronice a agresorilor familiali în cazul în care victima primește ordonanță de protecție, au oferit victimelor un grad mai mare de siguranță. Modificările mai prevăd consolidarea şi eficientizarea mecanismului de raportare de către profesioniști a cazurilor de violență în familie și a referirii victimelor către servicii specializate; includerea expresă a măsurilor de restricție de urgență, pasibile de aplicare de către organul de poliție, în circumstanțele care impun eliberarea ordinului de restricție de urgență în privința agresorului; accesibilitate sporită la serviciile de asistență juridică garantată de stat pentru victimele violenței în familie și a violenței sexuale, de la etapa depunerii plângerii; obligativitatea agresorului de a participa la programe de reducere a comportamentului violent, în toate cazurile de condamnare pentru violență în familie. Totuși, după ratificarea Convenției autoritățile vor trebui să revizuiască cadrul normativ astfel încât toate formele de violență să fie incriminate, să fie revizuite sancțiunile aplicate pentru violență în familie astfel încât să fie descurajate comportamentele violente ale agresorilor, precum și să fie aplicate programele pentru agresori de reducere a violenței.
Acest material este realizat de către Asociația Presei Independente (API) în cadrul Proiectului EVA „Promovarea egalității de gen în raioanele Cahul și Ungheni”, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de UN Women în parteneriat cu UNICEF.
Părerile și opiniile exprimate aici aparţin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al UN Women, al UNICEF sau al Uniunii Europene.
