Astăzi marcăm Equal Pay Day- Ziua Egalități salariale. Este o zi simbolică dedicată sensibilizării față de diferențele de remunerare dintre femei și bărbați. Această dată diferă în fiecare an și în fiecare țară, în funcție de nivelul inegalității pentru anul respectiv. Ziua egalității salariale marchează numărul de zile pe care femeile trebuie să le lucreze suplimentar pentru a câștiga o sumă echivalentă cu cea obținută de bărbați în anul precedent.
Anual, în baza datelor statistice ale BNS privind câștigul salarial al femeilor și al bărbaților, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD) determină această zi calendaristică. Conform calculelor, în anul 2021 o femeie trebuie să lucreze până la data de 22 februarie pentru a atinge valoarea câștigului unui bărbat în anul precedent, ceea ce constituie 2 luni de lucru suplimentar.
În Republica Moldova, diferențele în salarizare între femei și bărbați înregistrează o tendință negativă pe parcursul ultimilor 8 ani. Decalajul între salariul mediul al femeilor și bărbaților crește constant, actualmente constituind 14,1%. În termeni monetari, pierderea financiară anuală a femeilor a atins valoarea de 17 079 MDL în 2020.
Diferențele în remunerare, pe termen lung, determină inegalități la etapa de beneficiere a pensiei pentru limita de vârstă. Exprimată monetar, pierderea financiară anuală a unei femei pensionare este semnificativă și a constituit în medie 5 354 MDL (suma arată cu cât pensia medie anuală a unei femei a fost mai mică decât a unui bărbat). În zonele urbane, diferențele de gen în pensii ating cote mai înalte. Femeile pensionare din municipiul Chișinău au beneficiat în 2020 de o pensie medie anuală cu 12 504 MDL mai mică decât a bărbaților, fiind de două ori mai mare decât valoarea medie anuală la nivel național. Așadar, inegalitățile salariale se răsfrâng direct asupra volumului pensiei de care vor beneficia femeile și bărbații la etapa de pensionare.
Inegalitatea în salarii poate fi determinată de o multitudine de factori, care vizează diferite aspecte legate de educație, ocupație, sector, program de muncă, mărimea întreprinderii, formări suplimentare la locul de muncă etc. Aceștia reprezintă factori care ar putea explica în mod obiectiv diferența salarială între femei și bărbați, reieșind din poziția și statutul acestora pe piața muncii: (i) femeile se regăsesc într-o pondere mai mare în sectoarele și pozițiile mai prost plătite; (ii) la etapa de promovare în carieră bărbații sunt mai avantajați; (iii) femeile tind să negocieze salarii mai mici decât bărbații; (iv) femeile, în medie, sunt mai mult antrenate în muncă neplătită, iar bărbații – în muncă plătită.
Totuși, factorii obiectivi și individuali nu explică totalmente diferența salarială între femei și bărbați. O analiză cu privire la inegalitățile în remunerare, realizată în 2019, arată că pentru o inegalitate salarială medie de 25% – circa 16,6% nu se explică prin factori obiectivi. Acest lucru înseamnă că și în cazul în care distribuția dintre bărbați și femei pe poziții, nivele de educație, sectoare, tipul de companii este egală, pe piața muncii oricum va exista o inegalitate de remunerare de 16,6%. Această situație poate fi explicată prin faptul că pe piața muncii persistă fenomenul discriminării femeilor.
Criza COVID-19 riscă să transforme diferența de remunerare între femei și bărbați într-o prăpastie. Presiunea de a se retrage de pe piața forței de muncă a crescut din imposibilitatea de a combina sarcinile de serviciu cu responsabilitățile de îngrijire. Ca efecte primare ale crizei pandemice și restricțiilor impuse de către autorități în perioada de carantină, femeile au devenit mai puțin active pe piața muncii, au lucrat mai puține ore sau au trecut la munca la distanță. Toate acestea au avut impact direct asupra remunerării, diferența salarială între femei și bărbați devenind și mai mare. În lipsa unor politici și măsuri de stimulare a ocupării și revenirii femeilor pe piața muncii, diferențele salariale riscă în timp să atingă valori extrem de înalte.
