Cred că dacă nu era indiferența, noi de mult am fi trăit altfel. Ea începe întotdeauna de la un nimic. Trecem indiferenți pe lângă durerea străină, nu ne pasă de problemele vecinului, de viața curții în care locuim, de ce se face în oraș, în sat, în țară. Conducerea, la rândul său, e indiferentă față de problemele și viața celor deasupra cărora se înalță. De cele mai multe ori omul nu e indiferent numai față de sine, față de problemele celor dragi, în rest – eu sunt mic, nu știu nimic.
Vreau să spun despre indiferența din viața de toate zilele. Pe strada Decebal din Ungheni, pornind de la colțul cu strada Romană, dacă vă amintiți, s-au tăiat plopii, apoi au fost pavate trotuarele (mulțumesc!), iar în această primăvară s-a decis să fie adus gazonul în ordine. Trebuie de spus că lucrătorii sectorului amenajare au muncit din greu. Nu știu ce echipamente au folosit acolo, cu excepția hârlețelor și a greblelor, dar mai întâi au fost adunate pietrele, apoi s-au zdrobit bulgării și s-a semănat iarba. După aceea s-a legat panglica galbenă. Și ce credeți?
Nimic nu oprește oamenii: nici această bandă, nici pământul săpat și însămânțat, nici respectul față de cei care au lucrat aici. Pe unde i-a trecut prin cap omului să treacă dinspre Centrul Educațional spre benzinărie, spre piață, spre Centrul de Sănătate, pe acolo și tropăie. Dar există o trecere ilegală la intersecția străzilor Decebal și Boico, unde nu s-a făcut zebră, dar sunt pavate trotuarele și oamenii merg pe ele, apoi traversează strada creând obstacole pentru mașini, dar nu călcă gazonul. Există, de asemenea, un pasaj vizavi de intrarea pe teritoriul Centrului Educațional din direcția aceleiași străzi, Decebal. Până la el sunt vreo 50 de metri, dar oricum oamenii trec pe gazon și în curând acolo va apărea un drum lat bătătorit. Drumul indiferenței.
Din păcate, numărul acestor drumuri nu scade. Orice s-ar face, oricum s-ar lupta cu aceste persoane, ele continuă să-și facă treaba murdară și chiar să explice că în Occident, înainte de a construi trotuarele și de a face trecerile de pietoni, îi lasă pe oameni să bătătorească cărărușe. Nu știu cum este în Occident, dar nici așa ca la noi nu se mai poate. Nu e voie, dar suntem indiferenți și nu ne costă nimic să mergem pe acolo unde înverzește iarba, trecând peste sau smulgând panglica care avertizează că nu se voie. Cred că pe noi nu ne va opri nici sârma ghimpată, chiar dacă va trece curent electric prin ea.
Suntem indiferenți, de aceea la noi gazonul e bătătorit, în jur e gunoi, sunt distruse terenurile de sport și cele de joacă, nu se prind puieții, blocurile de locuințe sunt neîngrijite. Suntem indiferenți față de tot ce ne înconjoară. Suntem indiferenți noi, politicienii sunt indiferenți și ei. În curând, vor fi două luni de când au fost aleși și în afară de indiferența față de țara lor, față de cetățenii ei, nu au demonstrat altceva. Ei sunt gata să meargă la alegeri anticipate, care necesită cheltuieli exorbitante, dar nu pentru prosperarea republicii, nu pentru ca poporul să aibă încredere, dacă nu în ziua de azi, apoi în cea de mâine, ci în numele intereselor proprii și de partid.
