Protagonista noastră este una din cele trei profesoare, care au venit în acest an să activeze în raionul Ungheni. Absolventă a Universității de Stat din Tiraspol, în prezent masterandă la filologie în cadrul Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. Dragostea față de copii, dar și familia a făcut-o să se angajeze ca profesoară în satul Grăseni, ea acolo s-a stabilit cu traiul.
— De ce ați ales domeniul pedagogic și nu altceva?
— După gimnaziu eu am aplicat la studii în cadrul Colegiului Politehnic din Chișinău (în prezent Centrul de Excelență în Energetică și Electronică), am optat pentru specialitatea „Metrologie Standarde și Controlul Producției în Domeniul Alimentației Publice”. Pe parcursul anilor de studii am simțit o atracție față de disciplina limba română. Prin urmare, după absolvire am hotărât să mă reprofilez și am aplicat la Universitatea de Stat din Tiraspol. Am licență în filologie. Pasiunea pentru obiectul dat s-a format și în gimnaziu datorită profesoarei Valentina Ostapovici, fapt pentru care îi mulțumesc. Mie chiar îmi plac copiii și ador să citesc, astea sunt motive, care au contribuit să aleg acest domeniu.
— De ce ați ales gimnaziul „Andrei Tamazlîcaru” și nu un liceu din oraș, spre exemplu?
— Sunt mai multe motive, aici locuiesc și aici îmi este familia, prin urmare îmi este comod. Totodată, aici am făcut practica pedagogică, m-am împrietenit cu corpul profesoral. Când m-am angajat totul îmi era deja familiar. Chiar dacă instituția dată nu are clase a câte 30 de elevi sau tablă interactivă, nu văd o problemă. Dacă cunoști bine curriculumul, depui suflet cu siguranță poți face ore productive și să contribui la procesul de formare elevilor.
— Părinții se implică în viața școlară, în procesul de educare/învățare a copiilor la școală?
— Cu siguranță, avem grupuri de socializare pe rețele. Port o comunicare deschisă cu părinții despre copiii lor și cum aceștia se manifestă la ore. Când observ o problemă o raportez. Uneori sunt telefonată de părinții, aceștia îmi zic că copilul nu a notat tema ce trebuie să o pregătească sau nu a înțeles ceva. Acest fapt demonstrează că părinții se implică. Sunt dispusă să ofer consultări/explicații, atât părinților, cât și copiilor în afara orelor de muncă. În unele universități deja există registrele electronice, e o idee bună. Cu un astfel de registru părinții ar putea monitoriza personal rezultatele copiilor. O idee bună ar fi dacă părinții s-ar implica direct în cadrul procesului de învățământ. De exemplu, eu predau ore de „formare profesională”. Aici discutăm despre ce vor copiii să devină, identitatea tinerilor. Dacă în cadrul acestor ore ar veni părinți care au îmbrățișat diferite profesii ca apicultor, fermier, polițist, medic și le-ar explica copiilor aspecte din cadrul domeniului dat, cu siguranță copiii vor avea un feedback pozitiv în urma acestor ore mai neformale.
— Copiii sunt atrași mult de telefoane și tot ce ține de tehnică. Cum le mențineți atenția la ore și atunci când le dați să lectureze ei o fac sau preferă rezumatele de pe internet?
— Copiii de azi sunt persoane ce preferă să învețe din metode mai netradiționale. Îi captează mai mult un mesaj video decât un mesaj text. Ca să le mențin atenția la ore, mereu încep lecția cu motto-uri, jocuri, poezii. Încerc să-i provoc la discuții, să dezbatem diferite subiecte. Ce ține de lectură, avem copii care șmecheresc, cum fără de ei (zâmbește). Eu am ac de cojoc pentru ei, personal cunosc rezumatele publicate în internet. Din start depistez copilul dacă a plagiat sau nu.
— Credeți că trebuie de menținut relația profesor-elev sau profesorul poate deveni prieten cu elevii?
— Meditez la asta, acum încerc să păstrez un pic distanța, mă gândesc că dacă aș avea o relație de prietenie cu elevii, aceștia s-ar relaxa și ar apărea scuze pentru că nu și-au pregătit temele. Poate la facultate se mai admite, dar în gimnaziu copiii sunt copilăroși și au nevoie de o abordare mai diferită. Mă bucur că se simte o stimă și un respect din partea elevilor. Ei chiar ascultă, totul pornește din familie, iar bazele bune puse în familie se simt și aici la școală.
— Facultatea v-a oferit suficiente cunoștințe pentru a activa în acest domeniu?
— Sincer da, depinde de fiecare în parte, dacă ești responsabil și îți îndeplinești conștiincios, constat însărcinările. Dacă îndeplinești tot ce ți se cere ieși de acolo cu un bagaj plin de cunoștințe pe care le poți aplica. La facultate am avut parte de profesori foarte buni, autori de cărți: Anatol Ionaș, Natalia Străjescu ei și-au împărtășit experiența lor. Colaborarea nu încetează, eu mai apelez la profesori și le cer opinia la diferite subiecte.
— Mai persistă în școli fenomenul când un copil dă un răspuns greșit, iar ceilalți încep să râdă de el?
— La capitolul dat noi stăm bine, nu observ așa comportament. Încerc să formez un colectiv unit, să elimin așa-zisele „grupușoare”. Le explic elevilor despre faptul că toți greșim, când greșești nu e așa grav, mai grav ar fi să nu faci nimic. Pun mult accent pe comunicare, promovez lucrul în grup. Când văd că un copil nu înțelege un aspect, reiau explicațiile la subiectul dat. Nu cumva să rămână elevul cu subiectul neînțeles și din cauza asta să își piardă interesul față de obiectul pe care îl predau.
— Mențineți legătura cu foștii colegi de universitate, ei activează?
— Da, mențin și chiar comunic des cu ei, cu părere de rău, nu activează. Fosta șefă de grupă a plecat în Franța, ea zice că nu e satisfăcută de salariu. Uite am finalizat nouă persoane, din ele doar două activează, inclusiv eu. Este trist acest fapt, însă cred că lucrurile se vor schimba spre bine.
