Din nou facem cunoştinţă cu o femeie tânără, frumoasă, firavă, stăpână a unui salon de frumuseţe confortabil din Ungheni, Ludmila Julicovsvhi.
— Când a apărut dorinţa de a vă ocupa de coafuri?
— Încă în copilărie, deşi părinţii încercau să mă facă să mă răzgândesc, ziceau că nu e o profesie. Ce-i drept, mai târziu au cedat, au înţeles că îmi place şi îmi aduce satisfacţie.
— Unde aţi învăţat meseria?
— Am terminat cursuri aici, în Ungheni, dar am înţeles că nu am destule cunoştinţe şi atunci am plecat cu părinţii în Rusia. Acolo am acumulat experienţă, dar îmi era tare dor de casă şi m-am întors, am început să lucrez aici, apoi am urmat numeroase cursuri şi seminare.
— Nu semănaţi cu o luptătoare. Cum aţi decis să iniţiaţi propria afacere?
— Părinţii m-au învăţat din copilărie să fiu independentă, ca să nu depind nici de ei, nici de soţ, de nimeni. Acest lucru mi-a ajutat foarte mult, dar nu mai puţin mi-a ajutat faptul că părinţii m-au susţinut şi moral, şi material, m-a susţinut în toate soţul.
— Când aţi luat decizia?
— Când am obosit să mai deservesc clienţii, uneori lucram câte 20 de ore pe zi, iată atunci am înţeles că va fi cu mult mai comod, deşi oricum voi fi nevoită să lucrez aproape fără zile de odihnă şi vacanţă. Când unii spun că nu au de lucru, eu cred că ei pur şi simplu nu vor să lucreze.
— Cine v-a amenajat salonul cu atâta gust?
— Şi oamenii mă întreabă cine a fost designerul, dar toate acestea sunt ideile mele. Când am făcut comandă de mobilă, am fost întrebată dacă nu vreau să lucrez la ei, ca designer. Nu vreau, eu am profesia mea care îmi place.
— Unde v-aţi întâlnit jumătatea?
— La ziua de naştere a unei cunoştinţe. Mi-a plăcut foarte mult, e un băiat frumos, înalt, cu o ţinută de atlet. Acum fiul nostru are 3 ani şi 7 luni, soţul îmi ajută foarte mult, mă susţine, mă înţelege, aprobă ce fac eu. La o lună după naştere am ieşit la lucru.
— Ce vă îngrijorează cel mai mult în prezent?
— Faptul că nu am destui bani pentru a-mi ridica calificarea. Trainingurile obişnuite costă 200-300 de euro, cheltuielile legate de salon sunt mari, cu atât mai mult cu cât mă aflu abia la început de drum. E foarte greu să găseşti lucrători, deşi toţi se plâng că nu au de lucru. Unii îmi spun: tu ai clienţi, iar eu – nu. Le răspund că trebuie să lucreze, să lucreze cu suflet, altfel data viitoare nu vor mai veni la tine. Apropo, azi sunt gata să angajez 5 persoane.
— Lucru, lucru… De familie când vă ocupaţi, în timpul liber, după lucru?
— Acum îmi organizez zile libere. Ce-i drept, anul trecut n-am reuşit să plecăm în vacanţă nici măcar aici, în Moldova. Totodată, băieţelul nostru e încă mic, cu el e greu, nici să-l lăsăm pe un timp cu dădaca nu dorim, iar bunicile, ambele, se află peste hotare.
— O întrebare tradiţională: e uşor să fii tânăr?
— E uşor, pentru că azi sunt foarte multe oportunităţi, măcar zboară în cosmos. E greu, pentru că e nevoie de bani, iar în ţara noastră acest lucru e problematic. Mă gândesc cât de greu le este femeilor care primesc indemnizaţii pentru îngrijirea copilului de 400 de lei, iar un pachet de scutece costă 380 de lei. Fie, poţi folosi scutece de pânză, cum a sugerat cineva dintre funcţionarii suspuşi, dar cum că hrăneşti copilul, dacă o cutie de amestec de lapte pentru copii costă 170 de lei, dar ajunge doar pe 2-3 zile. Un matur poate răbda, dar un copil?
— Azi sunteţi mulţumită de sine?
— Sunt mulţumită. Mie mereu ceva îmi lipsea, îmi trebuia, nu-mi ajungea, dar odată a venit o cunoscută şi mi-a spus: ce ţi-i bine, la vârsta ta ai o afacere, familie. Atunci am înţeles că aşa e, am de toate.
— Ce planuri aveţi?
— Ca salonul să lucreze cu randament deplin, să putem pleca undeva, să ne odihnim, acum nu ne putem permite acest lucru.
