În contextul campaniei „Învățăm împreună” Ministerul Educației și Cercetării al RM a anunțat în perioada 15 aprilie -21 mai 2024 Luna Incluziunii. Incluziunea o vede fiecare în felul său, societatea împărțindu-se în tabere. Dacă vorbim de școală, unii ( profesori, părinți, elevi) consideră, că e binevenit copiii să știe că suntem diferiți, pentru că toți avem nevoie de acces la educație, egalizarea șanselor, nondiscriminare. Dar, cu părere de rău, mai auzi și replici de genul „e nevoie de clase speciale”, „nu suntem pregătiți să lucrăm cu acești copii”, „copilul meu se stresează, când vede așa ceva” și tot de astea.
Mediul incluziv de învățare generează numeroase beneficii pentru toți subiecții implicați. Astfel, cei mai avantajați sunt copiii, care devin mai încrezători și își consolidează respectul de sine prin faptul că învață să îi respecte pe ceilalți, învață cum să interacționeze în mod activ cu semenii, profesorii, își îmbunătățesc abilitățile de comunicare și învață să se bucure de a fi cu alți copii, care sunt diferiți, învață de a fi sensibili și a se adapta la diferențe, învață, că este normal să fii diferit de alții, devin mai pregătiți pentru viață.
În Gimnaziul Morenii Noi am elaborat un program de participare cu referire la Luna Incluziunii. Profesorii au pregătit o masă rotundă, unde au pus în discuție problemele incluziunii aici la noi în școală, progresul copiilor și obstacolele, care apar în timpul învățării. Diriginții de clase au vorbit despre incluziune cu elevii la orele de dezvoltare personală, orele de dirigenție.
Cu genericul lansat de minister, „Împreună putem învăța, împreună putem deveni mai buni” elevii claselor a I-a – IV-a au participat la jocurile distractive cu entuziasm, V-a – IX-a au pregătit desene și eseuri. Fiecare desen sau eseu aduce impresiile copiilor la subiect. Dar un eseul ne-a răvășit tuturor sufletele: „Îngeri fără aripi- sunt copii deosebiți, pentru care viața începe cu lupta pentru existență. Ei se nasc pe pământ, pentru a ne învăța înțelepciunea și îndurarea, ca inimile noastre să nu se împietrească, să nu uităm cum să iubim și să facem bine. Renumitul scriitor rus A. Cehov spunea: „Indiferența este paralizia sufletului”. Noi trăim în această lume și nu observăm adesea, că toți suntem diferiți, că lângă noi sunt oameni cu dizabilități. Ei, la fel ca noi, iubesc să comunice, să se distreze, dar maladia îi forțează de multe ori să se afle în spațiu închis. Copiilor deosebiți le este foarte greu. Ei se confruntă cu multe obstacole în viață. Se întâmplă, că nu toți copii sunt tratați cu înțelegere, ceia ce le face și mai grea existența. Eu cred, că ar trebui să demonstrăm compasiune față de acești copii, să-i tratăm cu empatie, să le acordăm sprijin și ajutor. Nu ar trebui să-i percepem ca indivizi fără speranță! Amintiți-vă copii speciali sunt cei mai vulnerabili, cei mai credincioși și devotați prieteni. Noi trebuie să le oferim copiilor speciali puterea vieții, să fim mai amabili și mai atenți unii cu alții! „Împreună cu ei putem învăța, împreună cu ei putem deveni mai buni!” (Xenia Șișcanu, elevă cl. a VI-a).
Ultima etapă va fi careul, unde elevii vor fi menționați pentru participare activă și vor primi diplome pentru lucrările prezentate. Sper, că aceste momente vor rămâne în inima și în memoria copiilor, ca o lecție de suflet.
Iar noi, personalul didactic și non didactic, continuăm activitatea conducându-ne de principiul că școala incluzivă ridică învăţarea la rang de principiu general şi presupune înainte de orice acceptarea faptului că orice copil poate învața. Fiecare participant învaţă şi se dezvoltă prin faptul că interacţionează cu ceilalţi. Sursele învăţării, pentru fiecare, vin din relaţiile interumane şi din experienţa permanentă cu obiectele, cu semenii şi cu sine. Şcoala nu este un teritoriu al cunoştinţelor academice, ci şi unul al experienţelor practice și al relaţiilor interumane.
